Spun “din nou” căci am mai fost pe această locație cu fiul meu dar atunci eu încă îl depășeam în înălțime, acum este invers

Așa cum v-am obișnuit, unele povești create din diferite amintiri, obișnuiesc a le așeza undeva, poate inspiră… poate vor bucura cititorul, nu-mi place de regulă să pun două poze așa la mișto, mi-ar fi fost mult mai ușor…dar nu asta este esența.
Asadar să vă spun cât pot eu de scurt cam cum a fost această ieșire.

Ideea acestei partide a venit destul de repede. Fix acum două zile în timp ce eram la serviciu și îmi treceau mai multe prin “PC”… așa că îi dau mesaj soției și îi spun de hotărârea mea. Nu prea i-a dat importanță ce-i drept! A doua zi când mă văzuse cu mămăliga (de la magazin de la Antoaneta) pe masă a priceput că nu-i doar o vorbă așa… aruncată la încercare
După ce mi-am odihnit puțin oasele că tocmai ce ieșisem din tură de dimineață, de la 12 în sus a început nebunia. Îl înștiințasem și pe Dragoș care nu prea mă privea cu ochi buni fiindcă îi stricasem planurile, că avea să mă însoțească, ca într-un final să accepte vrând nevrând și să își facă bagajul, schimburi etc. Eu m-am apucat de ceva de-ale gurii să avem la noi, am băgat o mână de paste Barilla la fiert și pe la 16 am ieșit din casă. Bineînțeles am trecut pe la Sile și Antoaneta să i-au restul ce-mi trebuia, mămăligă cu șrot, viermi și râme. Restul aveam (porumb la conservă și porumb crud)
În sfârșit pe la 16.30 eram gata și am pornit la drum spre Canalul Frasinet / Canal Dorobanțu .

Cu doar o zi înaintea noastră fusese un prieten Cornel, care deși a avut bulanul să aducă la mal o frumusețe de crap pe la 5-6 kg, până dimineață nu l-a mai avut un pricopsit de șobolan de apă i-a ros juvelnicul și l-a lăsat pe Cornel fără frumusețea de crap . Și la noi seara a dat târcoale dar de data asta peștele nostru a rămas unde trebuie
Cu aceste gânduri și altele puse cap la cap, să fiu sincer mă așteptam la o partidă reușită.

După ce ieșim de pe autostradă și intrăm pe drumul județean, nu mergeam eu prea încet dar nici prea repede, bă fraților… jaap pe lângă mine unul din Argeș, ce papucii mei să caute mașină de Argeș în Călărași…zic gata, e clar începe nebunia după locuri dinainte să ajungem pe baltă. Nu trece mult și mă depășește unul din Prahova, apoi unul din Giurgiu. Băăă ați luat-o razna?! Cât de foame să le fi fost!? Alergau fraților de zici că era deja peștele pe mal. Mai aveam vreo 4-5 km și n-am mai vrut să-mi fac sânge rău… însă când am ajuns în dreptul podului și am văzut 14 milioane de mașini pe ambele maluri, am zis că facem cale întoarsă.

Odată ajunși, fiindcă n-am renunțat, întâmpinăm vechea problemă. Dacă nu îți găsești loc undeva, începi să te milogești pe la pescarii deja prezenți “șefu bag și eu două bețe lângă matale?” “Boss plecați?…pot să stau și eu lângă matale să intru pe loc după ce pleci?” Așa se întâmplă pentru cine nu cunoaște!
Norocul meu este că am găsit un loc bun și am scăpat de miloagă!

Trebuie să vă spun că acolo, dar nu numai, bătea vântul încontinuu de câteva zile, am trăit cu “emoția” ce-i drept și se și concretiza. Cine este pescar știe că de regulă seara vântul se potolește, mă rog nu în toate cazurile dar cam așa e. Ei bine după ce ne-am instalat și noi vântul începea să se domolească și chiar mă bucuram văzând asta. Era 19.30 aproape înainte de înserat, priviți ce față de copil vesel aveam.

După încă o oră cred, vântul aproape că se oprise definitiv, până când mai târziu în noapte apa era oglindă. Dar ce credeți… oglindă erau și peștii dacă până atunci mai ciugulisem câțiva, din ce în ce trăsăturile au încetat să mai apară.
Curios este faptul că Dragoș mai croșeta câte unul la 30min la undița de 5m și din ăia de încap abia doi în tigaie. Eu mai nimic, iar când mai se încumeta câte unul să vină și pe la mine, era pălmaș sau chiar mai mic, asta făcea bineînțeles deliciul lui fimiu care râdea printre dinți de nu-și mai încăpea în piele.

Timpul se scurgea iar trăsăturile au dispărut în totalitate. Am procedat deci la scoaterea undițelor pe mal, la mulinete le-am slăbit frânele, iar juvelnicului i-am mai atașat unul, să nu pățesc ca și Cornel

Era ceasul 3 când ne-am băgat la somn, cred că am adormit cu ochii la stareții de pe vârfurile lansetelor… Și tot așa m-am și trezit pe la 6, dar degeaba, erau fix cum le lăsasem. După câteva minute când le-am controlat, boabele de porumb erau intacte și nevătămate.

Ușor ușor am băgat iar bețele la apă și ce credeți, pe vântul care din ce în ce se întețea, trăsăturile veneau una după alta. Într-o mică pauză de schimbat momelile am dat fuga la mașină să-mi i-au geaca pe mine căci nu era de stat la hanorac. Din ce în ce mai tare bătea spurcatul și cu rafale de stăteam cu undița în așteptare să o pot arunca iar…

Blestem fraților că mi-au trecut prin cap toate vorbele soției, că avea treabă cu mine, că plec de ziua ei și a fetei de acasă, etc… Ehhh, așa zic eu…ce să mai zic când mă uitam pe prognoză și acolo era afișat până la ora 12 adiere ușoară 9km/h… Să te mai iei după ăștia vreodată…

Pe fimiu l-am trezit pe la 11 când îl anunțasem că dacă vrea să ajungă la concert la Arenele Romane trebuie să se apuce să strângă din bagaje. Nu-mi mai plăcea, indiferent dacă peștele era prezent și recuperasem seara…nu mai puteam să țin țigarea în gură așa sufla dușmanul! Așa că pe la 12.30 eram gata de plecare.

I-am spus lui Dragoș să caute o pungă să strângem gunoiul că așa este frumos, mai mult am strâns și ce găsisem acolo… așa facem noi, indiferent că pescuim pe salbatic sau la privat.
Mda… nu pot să mă abțin!

• Băăă putorilor, jegoșilor și meltenilor, spurcaților și nesimțiților!!!
• Strângeți bă după voi catârilor că până vine administrația să-l i-a, ajunge tot în apă de unde mâncați și voi, iar parte din el în stufăriș!
• Maica voastră de netrebnici! Să aveți bafta lui Calache Chioru bă, aia meritați!

Scuze față de oamenii cumsecade!

În mare oameni buni cam asta a fost partida noastră, vedeți și voi ce-am reușit să prindem, una peste alta ținând cont că ne-a bătut vântul cam 75% din timp, eu spun că cele aproape 7kg de caras frumos sunt suficiente și satisfăcătoare!
Acasă când am deșertat în chiuvetă aproape se umpluse

Povestea partidei s-a sfârșit, dar a mea încă nu…
Cine mă aștepta acasă cu atâta nerăbdare! Ați ghicit, soția daaa!
Păi dacă am venit așa devreme pe la 15…hai să mai ajutăm și noi cu ce putem pe Doamna, că încă nu a terminat clasa pentru grupa pregătitoare și întotdeauna se mai găsește ceva de făcut așa că din duș am sărit iar în ghete și hai la școală! Noroc că nu m-am urcat eu azi pe bănci și pe scaune că sigur amețeam pe acolo, așa că Doamna a avut îngăduință pentru mine și mi-a dat să decupez până mă plictisesc cred că am făcut și bătături de la foarfeca aia.
Norocul meu a fost ca era și Ana Maria fimea cu noi și îi promisesem că mergem și îi luăm ceva bun, altfel cred că aș fi fost și acum acolo.

Degeaba am luat din drum flori la sărbătoritele noastre, când e de treabă te supui și rabzi! Din obligație, din respect… din dragoste și compasiune, nu mai contează dacă ajuți și te implici, cât poți, când poți… contează!

În încheiere vă urez și eu un LA MULȚI ANI sărbătoriților de astăzi 8 septembrie 2023, nu în ultimul rând fetelor mele Gabriela Marinela și Ana Maria!

De data asta fraților am încheiat… că și eu mi-s gata și la propriu și la figurat! Mulțumesc Codruț că mi-ai făcut hatârul și mi-ai încărcat povestea acolo unde îi este locul!

Fire întinse tuturor și nu uitați să vă creați amintiri!