Scoicarul sau crapul negru (Mylopharyngodon piceus), este o specie de pește de apă dulce aparținând familiei ciprinidelor și
este singura specie existentă din genul Mylopharyngodon.

Răspândire:
Este originar din lacurile și râurile din Asia de Est, variind de la Bazinul Amur din China până în Vietnam.
În România se regăseşte în număr semnificativ mai mic în amenajările pisciole, şi doar accidental în Dunăre şi râurile mari.

Descriere:
Scoicarul este un pește ce are un corp alungit fuziform. Apare în culorile gri închis, maro sau negru albăstrui și au aripioare închise la culoare.
Înotătoarea lor dorsală este înaltă și ascuțită. În comparație cu cosașul, distanțele de la ochi până la marginile superioare și inferioare ale pre-operculului sunt mai mari, contribuind la aspectul alungit al capului. Spre deosebire de cosaș, buza superioară nu pare să iasă dincolo de buza inferioară când este privită de sus cu gura peștelui închisă.
Solzii sunt mari, cicloizi pe corp. Înotătoarea coadă este bifurcată în spatele unui peduncul caudal larg.
Scoicarul are dinții localizați în faringele posterior, între oasele cleitrale. Există patru dinți pe partea stângă și cinci dinți pe partea dreaptă a faringelui la adulți. Scoicarul zdrobește hrana aproape exclusiv cu dinții faringieni. Mai există deasupra dinților faringieni, un așa spus os plat, denumit de pescari “trofeu”, “bănuț”, ce ajută ajută la poziționarea și menținerea prazii pe loc în timp ce aceasta este zdrobită. Dinții faringieni vor fi înlocuiți de mai multe ori în timpul vieții crapului.
Scoicarul este unul dintre cele mai mari ciprinide din lume, ce are o lungime tipică de 60–120cm, deși poate atinge până la 1,9m lungime și 109 kg în greutate.

Scoicarul este o specie omnivoră, se hrănește cu nevertebrate precum melci, scoici larve, precum și cu vegetație diversă.

Reproducere:
Din câte se știe la această dată, scoicarul nu se înmulțește natural în România.

Pescuitul:
Pescuitul scoicarului este aproximativ identic cu cel al cosașului (amur/cteno), cel puțin din punct de vedere al ustensilelor care trebuie obligatoriu a fi robuste, fie că vorbim de bețe sau mulinete, cât și al firului. Monturile sunt identice. Singurele diferențe ar putea fi cele ale momelilor, unde scoicarul ar gusta atât cârligele încărcate cu cubulețe de castravete sau miez de trestie sau papură, cât și râme, viermi, melci, etc.

Cam atât despre scoicar.
Fire întinse tuturor și urmăriți-ne în continuare!