Vă spun încă de la început că aceasta nu va fi o postare cum mulți dintre voi vă așteptați, mă refer la aceia care vor să vadă neapărat chiuvete pline de pește și cei care deși văd textul scris, ei tot întreabă “LOCAȚIA”. Așa că le sugerez respectuos să de-a mai departe și să schimbe canalul!

Buun!…
Acum, pentru cealaltă parte a audienței care iubește pescuitul adevărat, ceea ce înseamnă să ne bucurăm de tot ce ne oferă natura și indiferent de rezultatul partidei, să fim fericiți, vă invit să urmăriți această… deja amintire a noastră și sper să vă regăsiți și voi în ea!

De ce am denumit această ispravă
Pescuit și socializare pe bătrâna Doamnă cu brigada A.P.A. !?
Fiindcă s-a dorit încă de la început de acum cca 30 de zile, să ieșim câțiva prieteni și membri A.P.A , undeva într-un cadru frumos și pentru asta am ales Dunărea, anume Cernavodă, căci dacă tot am ales să plecăm cu trenul, măcar să nu ne rupem cârca! Oricum unii dintre noi au luat după cum se vede în imagini și dulapul de acasă
De ce am vrut să mergem cu trenul? Păi este simplu, să ne readucem aminte de vremurile din trecut și bineînțeles dacă mai putem. Bineînțeles că nu prea ni s-a potrivit la majoritatea… pescuitul arată altfel ca acum 20, 30, 40 de ani, oricât am refăcut bagajele tot am adunat chestii care acolo nu ne-au trebuit și le-am cărat după noi.
Poate de-asta unii dintre cei ce se anunțaseră prezenți, cum că vai…ce încântați erau și că au prilejul de a experimenta așa ceva, s-au făcut că plouă și n-au mai venit. Dar nu a fost o problemă dpmdv și a celorlalți, nu noi am pierdut!

Hai să intrăm în sfârșit și în amploarea acestei experiențe și încep prin a vă vorbi câte puțin(cât voi putea), din fiecare etapă.
Eu am ales totuși să vin cu fiul meu cu mașina până la gară, am vrut în primul rând să mai furăm o oră de somn dar și să nu riscăm să întârziem cu STB-ul să pierdem trenul. Alți colegi au venit și ei cu ce-au putut, unii cu taxiul, alții cu STB-ul. La oră 5.30 ne-am întâlnit în gara de Nord zona INFORMAȚII, am mai lins câte o cafea, am mai tras câte un cui și la 6.00 ne-am urnit către peron. Aici a urmat o întreagă tevatură privind locurile locurile rezervate, căci una scria pe bilete la unii dintre noi, alta spunea controlorul (nașu) fiind întrebat. Cei ce aveam bilete cu locuri am fost nevoiți să rugăm pe cei ce ne ocupaserăm locurile, să ni le elibereze aveam totuși 3 ore de mers și vorba aia… așa se cădea.

În sfârșit trenul s-a urnit și pentru o parte din noi entuziasmul se citea imediat pe chipurile noastre! Trebuie să vă spun că am avut printre noi un puști Andrei, băiatul lui Edy, care era la prima astfel de experiență și care timp de o lună nu ia dat pace tatălui cu jdemii’ de întrebări întrebătoare gen “când plecăm, nu mă păcălești” etc… iar văzându-se acum în sfârșit în gară și în tren…wow! uitați-vă la chipul lui ce luminat era! A mai fost un puști în afară de fimiu, Ciprian, care deși nu se exprima clar de această bunăstare și libertate, se vedea în ochii lui destul de limpede că îi plăcea… și știți ceva!? El a venit tocmai din Giurgiu!
Minutele se scurg și ne apropiem de Cernavodă, se vedea brațul Borcea și apoi Dunărea și podul Anghel Saligny, trăiri care acești puști și le vor aduce aminte peste ani de zile cu mare drag, dar și unii dintre noi cu siguranță!
Cam atât despre partea cu trenul, despre restul vă puteți da seama și din poze.

Traseul
Coborâți repede din tren(să nu rămână careva în urmă) și eliberând astfel coridorul de trecere, parcă vagonul a răsuflat ușurat cumva de duiumul de bagaje ce la suportat 3 ore cred că trenul de fapt a și stat în gară mai mult decât era programat (1min) din cauza celor 12 nebuni care descărcau încontinuu la bagaje! dar am reușit cu toții și în sfârșit ne-am văzut în Cernavodă. Prea mult n-am stat la discuții, deja acolo ne aștepta frate nostru Marius Cazacu venit tocmai din Giurgiu și el, apoi alt văr de-al nostru Sorin Gabriel Sanduleanu care a venit și el cu mașina căci a fost ultimul ce s-a hotărât și nu a mai avut timp să-și pregătească minimum necesar pentru această ieșire.
Trebuie să vă recunosc că ne-au ajutat cu preluarea la o parte din bagaje atât ei, cât și un băiat fain din Cernavodă, Cătălin Geambasu ce a dorit să ne cunoască prin intermediul fratelui Sandu Alex.
Astfel cu mai puține kilograme în cârcă am pornit pe cărarea ce purcedeam înainte cu mulți ani, ’95, ’96 și ultima dată 2016 când singur, tot cu trenul am ales să mă aflu din nou într-o atmosferă așa cum îmi place mie mai mult. Cărarea nu prea s-a schimbat mai deloc, gunoaiele la tot pasul persistă în continuare, păcat… și mă opresc aici!
Să știți că băieții nu prea erau încomodați de acest traseu, mai ales că panta cărării era destul de mare în unele locuri. Mă așteptam ce-i drept să îmi sară în cap că i-am adus în jungla asta prin boscheții din Cernavodă dar am scăpat.
După cca 1,5km (după mine) am ajuns și la locație care am găsit-o neocupată (încă) deși era weekend.

Locația
Se nimerise cum nu se putea mai bine, locația bună, tabăra cu multă umbră, bătea și vântul ceea ce era super căci ne cam încinserăm de la drum atât de mult încât a fost o binecuvântare această oază de umbră făcută de sălcii. Nu a durat mult și ne-am și apucat de tabăra propriu zisă cu corturi și toate cele.

Pescuitul
Cum ne făcea cu ochiul locația, n-am stat prea mult și am și început să ne instalăm care pe unde ne-a plăcut, eu am ales să dau lângă o plută, am gândit că voi băga clar și una două undițe și mă ajuta la curent cel puțin acest lucru. Am constatat de-a lungul partidei cam de pe la ora 11, până când m-am retras în tabără pentru socializare, că fusese o alegere nu tocmai bună, aș spune chiar proastat .
Singurele “capturi” în ceea ce mă privește au fost câțiva guvizi degetari, cu toate că încercasem tot ce aveam, paste Barilla, porumb la conservă, râme, viermi, chiar și pop-uri de mai multe feluri. Am încercat și la undiță cu pop-up având în vedere faptul că la cele două lansete am avut trăsături, din păcate neconcretizate. În fața mea la 6-7 metri era un prag de peste 2m care făcea să ratez fiecare trăsătură, chiar și pe seară când am încercat la răpitor cu guvizii reținuți, era trăsătura și ratarea. Indiferent că eram pe fază sau mai puțin atent, cum înțepam era deja târziu, nu puteam recupera nimic. Mi-am făcut mea culpa și a trebuit să renunț.
În dreapta mea Marcel Marko Tatayy reușea să aducă la mal vreo doi ciortani, plătică frumoasă, ceva batcă și morunaș. Îl ajuta cred și pragul poate mai mic, dar și lansetele mai lungi. În dreapta lui Marko se aflau frații Nicolae Moroianu și Marius Cazacu care nici ei nu o duceau prea bine în privința capurilor. Sorin Gabriel Sanduleanu se putea considera fericit, începuse să aducă la mal câțiva șalăi. Și lui Stefan Nicolae Eduard și fiului său Andrei le mergea binișor, le intraseră morunaș, scobar, plătică și caras.
Sandu Alex care stătuse în stânga mea și a trebuit să se mute din stânga plutei și se nimerise să de-a fix în locul unde se aflau două sorburi ale unor pompe ce trăgeau apă, acestea având niște site în care “săracu” Sandu lăsase câteva zeci de monturi, își găsise și el un loc în dreapta taberei în care nu agăța.
Adrian Iridon și el în dreapta taberei începuse să croșeteze la baboi și avusese parte și de o pățanie seara, îi spusese Sandu că trebuie să se asigure că și-a lăsat lanseta priponită bine întrucât oricând poate să dispară subit în apă și chiar s-ar fi mirat de sfat…ca un făcut când s-a întors din tabără lanseta lui era în balans pe cracan și nu mai avea mult și putea să rămână fără ea se agățase o moacă de somn.
Cam astea au fost rezultatele noastre în prima zi în ceea ce privește pescuitul

Socializarea
Încă nu prea renunțau băieții așa ușor la pescuit cu toate că ușor ușor înaintam în noapte și era făcut și focul. Abia când s-au auzit primele acorduri de chitară au început să-și facă simțită prezența unii zic unii căci ceilalți încă nu-i putea dezlipi nimeni de la pescuit!
Într-un final ne-am întâlnit în jurul focului cu toții și am început să frigem la țepușe niscaiva cârnați, slăninuță și ce mai avea fiecare. De uns gâtlejurile noastre secătuite nu vă mai spun După micul nostru dezmăț, pe la ora 2 începuseră să cam dispară din noi semn că oboseala își spunea cuvântul, apoi treptat am dispărut cu toții. Vântul ce foșnea celofanul de deasupra noastră era singurul ce mai făcea gălăgie.

A doua zi
Eu am făcut ochi în jurul orei 7 împreună cu Nicolae și Marius, ce dormiserăm în același cort și credeți… eram cam ultimii ce ne treziserăm atunci, noi și Dragoș fimiu și Marko care împărțiseră același cort.
Vântul parcă nu mai avea așa curaj să ne bată și chiar era plăcut, ușor răcoare, tot ce trebuie. Ne-am apucat și noi să punem de-o cafea și să luăm micul dejun în acest cadru de toată frumusețea, căci parcă meritam și noi nu… după atâta așteptare

Pescuitul
Pentru mine și frații mei Marius și Nicolae, nu a mai fost să fie ne-a plăcut atât de mult ambientul cât și cafeaua încât am zis ce rost mai are!
Oricum cel puțin eu la locul ce îl alesesem nu aveam șanse să scot decât guvizi, pentru ce să mai mă chinui în soare?
Ceilalți au insistat și după ceva timp chiar au reușit să mai aducă la mal câțiva baboi, chiar și micul Andrei scotea aproape caras după caras la feeder, dacă făceam un concurs al celor mici era clar pe locul 1 Cam asta a fost în mare despre pescuitul în cea de-a doua zi.

Pregătirile de plecare
Cele câteva ore dinaintea plecării au fost de vis cel puțin pentru noi care am ales să renunțăm la pescuit, era atât de frumos acolo încât îți venea să stai și doar să privești la Dunăre și să asculți chiar vântul care se pornise iarăși. Mulțumesc lui Nicolae și Marius care mi-au descurcat după cca 30 de minute liniile încurcate la cele două undițe! parcă nu-mi venea să renunț la ele să le tai.
Pe la 13.00 a venit și Daniel Leu și Cătălin din Cernavodă cu mașinile și ne-au ajutat să scăpăm de bagaje, astfel încât n-am mai avut de cărat nimic noi ne-am mai lungit puțin cu vorba și într-un final am plecat spre gară căci se apropia timpul în care trebuia să ne urcăm din nou în tren. La gară ne-am mai făcut ceva provizii cu ce-am poftit fiecare, după care am pornit spre peron. Eu n-am rezistat și a trebuit să mă mai pozez o dată pe banca unde eram în urmă cu opt ani, e o chestie asta la mine în ceea ce privește locurile prin care mai poposisem în trecut.

Înapoi în tren spre casele noastre
Trenul trebuia să vină la 16.03, dar a avut o întârziere de 20 de minute, am mai băgat câteva cuie fumătorii, ne-am mai udat gâtlejurile și într-un final ne urcăm și în tren. Nu a durat mult și după ce am trecut de podul Anghel Saligny a venit și controlorul în persoana unei dudui stilul ăla arogant, care avea și o voce predestinată pentru așa ceva, care a început să ne certe atât pe mine cât și pe celălalt aparținător al unui copil de 12 ani, că vezi domnule trebuia să luăm bilet redus și chiar gratuit pentru copii, că de fapt suntem chiar obligați și că ei se încadrează la aceste facilități între 5-10 ani ca și copii, după asta nu mai sunt copii și plătesc bilet întreg, ceea ce și făcuse deja Andrei pentru puștiul Ciprian femeia era într-o ceață mintală de ne-a stricat ziua la propriu. Aș fi spus mai multe dar mă abțin… Cele trei ore și ceva de drum au durat mult mai mult decât la plecare. Am ajuns în Nord aproape la 8 seara. Odată ajunși în gară până să ne luăm rămas bun am rugat băieții să mă scuze 2 minute să merg să-mi i-au o cafea, 4 chioșcuri deși aveau aparat înăuntru mi-au spus că nu au cafea. Am găsit într-un final și am cerut la vânzătoare o cafea cu lapte. Una de zahar, linguriță, zeama așa cam mai mult puțin peste jumătate, zic aia e de poftă merge. Când mi-a cerut banii pe jumătatea aia de cafea am zis că sunt la vreo cârciumă cică 5 lei… repet după ea “5 lei sau n-am auzit eu bine?” Îmi răspunde “da domnule 5 lei costă”. Am tăcut mâlc și am platit înjurând în gând că vorba aia, prost nu e cine cere…
Am schimbat câteva vorbe cu băieții preț de o jumătate de țigară, am luat 2 guri de cafea și mi-am tras rucsacul în spate întorcându-ma să îmi i-au cafeaua de unde o lăsasem. CANCI cafea. Nu mai era pur și simplu, am întrebat băieții crezând că au făcut o glumă ceva… nimic. Cât a durat să îmi pun rucsacul… hai să spun 15 de secunde la naiba… când m-am întors nimic. Băi frate și abia așteptam să mai sorb câteva guri mici… să-i simt gustul! Așa că aveți grijă prin gara de Nord care aveți drum pe acolo că dacă aurolacii s-au pretins la o cafea… vă dați seama la poșete, genți și alte lucruri ce le pot sustrage imediat!

Sfârșit
Nu știu cum și dacă va plăcut ieșirea noastră, însă nouă chiar ne-a plăcut și cu siguranță o vom repeta, nu știu când, cum, unde… dar va fi! O pregătim de acum pe cea în care vom veni după noi cu tot confortul oferit de mașinile noastre să luăm la noi cât intră
Un lucru este sigur în toată treaba asta, cei trei copii veniți cu noi și contribuind fiecare cu ce au putut în tabără și nu numai, au rămas cu ceva amintiri unice! Nu se compară cu statul pe bancă în fața casei sau la bloc cu telefonul în mână, cu spartul semințelor sau alte obișnuințe cotidiene. Că vor face vreodată ce-am făcut noi sau măcar vor încerca, vom trăi și vom mai vedea, important este să le deschidem calea!
Mulțumesc tuturor celor prezenți, au fost clipe frumoase petrecute împreună! iar celorlalți ce s-au anunțat cu sule și trâmbițe că vor veni și n-au venit, ba mai mult nici n-au anunțat, altă dată băieți…nu veți mai fi primiți! Este simplu!

Cam asta a fost povestea mea (în linii mari) și a celorlalți cu care m-am înhăitat! Numai bine să vă fie, fire întinse tuturor și urmăriți-ne în continuare!