Frăția lighenelor, episodul 1
Introducere:))
Bla, bla, bla….ajunsei la Oltenița să-i duc lui Florin Petcu sticla aia de Borsec promisă de acum doi ani:))
Dă-i pupături’, taină de nu ne mai săturam, talismanele la fel și roiu la Dunăre să luăm pulsul. Asta după ce a trecut o minifurtună pe acolo.
Apa mare, tulbure, se anunța furtună….exact pe placul meu, ce mai!
Mă dădui jos din mașina lui Odet cu țigarea în mâna stângă și uitai să iau berea în mâna dreaptă.
GHINION!!! Așa că am desfăcut-o pe a doua:))
Luai o gură ca omu și o pusei pe botul mașinii să mă uit la apă. Când mă întorsei, ia berea de unde nu-i.
Zic, Petcule scoate berea că te sparg.
- Ce bere, mă?
- Aia de pe botul mașinii.
- Nu știu de nici o bere, mo.
Când mă uitai mai atent, o văzui la vreo zece metri lângă un milion de țânțari mari și frumoși care se chinuiau s-o tragă după ei în pădure. - Bă, ia zbârrr, luați trompele după berea mea că vă dau cu Autan în nas.
Îmi recuperai recipientul și o luai cu Aquaman pe mal să-mi arate locurile. La întoarcere film de groază. Talismanele în mașină se agitau, disperate, cu 10 milioane de țânțari care se chinuiau să le răstoarne mașina.
Le-am salvat că prin minune și am fost avertizați scurt și la obiect.
“Pe mine mă duceți la pescuit într-un loc unde nu sunt țânțari”, așa că am luat hotărârea să mergem pe o baltă sălbatică, la caras.
Bagă iar taină lungă până pe la 23³⁰ și la 3 dimineața, deșteptarea. Am stat o oră să încărcăm echipamentul minim și GO Planet!
Pe drum, văd așa niște licăriri de fulgere care abia se vedeau prin niște nori negri de furtună.
Dimineața la prima oră.
Cum nu e prima dată când plec la pescuit pe furtună și ploi, am mers înainte, vă dați seama.
Ajunserăm la baltă și începu să pice ușor, cam înorat dar aveam umbrele.
Ia și descarcă toate sarsanalele și montează umbrelele, pe un loc unde puteam sta unul lângă altul, chit că cele din stânga erau mai ok după spusele lui Florake.
El și-a ales ,,locul al bun”, iar eu m-am așezat în stânga de el.
- Mo, vezi că eu dau spre stănga.
Ok, zic, dau și eu tot spre stânga. Ar fi și culmea să le încurcam, tocmai noi:))
Până montai eu umbrela nouă de la Fox, căreia nu i-am mai găsit sforile de ancorare, Aquaman era deja cu bățul în baltă. Luai o sfoară de la el, mai băgai doi picheți de ancorare și. ..surpriză. L-am pus atât de bine încăt nu puteam lansa de sub umbrelă, așa că am pus un băț în stânga și unul în dreapta de aceasta. Ca draku, timp pierdut, dar sunt obișnuit:))
I-am cerut scurt detalii lui Florin, ca să nu-l pisalogesc toată ziua. La ce merge și cam ce cârlige să folosesc și în timp ce-mi desfăceam primul băț, aud o pleoscăială în față de crap.
Aaaaa, zic, asta-mi mai trebuia.
Vă dați seama că toată strategia gândită până atunci s-a dat peste cap.
Iar pleosc, iar fleoșc. Ce-i fac mă, nene? Zic, trec pe șfeeder. Mai precis, nădesc ca înecatul cu coșulețele xxl de la Drenan, peleți, semințe la greu și apoi trec pe coșuleț small de 40gr, iar la una îi pun method după ce nădesc.
Scurt și la obiect, dar ce cârlig și forfac îi pun ca să nu mi-l îndoaie sau să rupă vreun crap?
La bățul din fața stufului i-am pus un Korda mixa de 12 și forfac de 0,18 că să-l iau târâș de acolo…gândeam io, și la Matrixul de 70gr i-am pus de 0,15 bazându-mă pe elongația firului de 0,22 și actiunea lansetei care m-ar fi ajutat să-l scot fără probleme…ziceam tot io.
Am tras o ochiadă la forfacul lui Aquaman și am recunoscut imediat firul de 0,12 sau 0,13, dar nici de-al dreaku nu l-am schimbat.
Dacă-mi rupe?:))
Ehe, și începui alergătura. Când în stânga, când în dreapta, ia-o pe aia, du-o pe cealaltă, trusele la un kilometru, ia barilla, uitai porumbul. Ia porumbul, uitai să iau viermii, și tot așa vreo două ore de coyală până am reușit, în sfârșit să mă așez pe scaun.
Între timp, lui Aquaman începuse să i se activeze vadul, la mine de unde vad?
Îl aud că zice!
- A, mo, juvelnic și minciog ai?
Zic, minciog am, dar coada am uitat-o acasă lângă juvelnic. - E bine atunci..
După ce probabil l-am scos din minți cu atăta agitație și ținând cont de faptul că trebuia să bag peștele în juvelnicul lui, mi-a zis elegant… - Tu-ți dai seama că toți se așteaptă ca să-i rupem fâșul? Asta ca să nu zică….Stai în plm jos și pescuiește odată.????
Așa că am trecut la treabă, dar tot cu gândul la crăpălăii ăia care se fâțăiau pe acolo.????
Acum, mare ATENȚIE pt cei care sunt la început de drum și nu numai.
Ținând cont de faptul că el a lansat primul la apă și mi-a zis unde își face vadul, pt a nu-l deranja și a ne face rău la amăndoi, am ales o distanță ceva mai mare, cu vreo 3-4 metri și 5 metri mai la stânga de el, chit că aveam un prăgușor în față la 15 metri. Așa este ok și așa v-aș recomanda să faceți atunci când nu sunteți singuri pe baltă.
Aș fi putut alege un alt loc, mai departe, însă din moment ce el a renunțat la cel mai promițător pt a putea pescui, “umăr la umăr” ca doi prieteni, nu ,,concurenți” cum probabil că gândesc mulți, am trecut în sfârșit și eu la construcția patului de nadă propriu zis, după 2 ore:))
Țac-pac, uite așa a început dansul.
Trăsături după trăsături, unele chiar violente datorită strunei mai scurte și mai rigide, dar și căteva ratări datorită cârligului ceva mai gros decât trebuia. A1 team feeder strong de 12, dar dacă da crapul și-l îndoaie?:)) Așa că nu l-am schimbat, conștient fiind că greșesc. După ce s-a nădit, caută coșulețele small de 40 și ia-le de unde nu-s. Bro s-a oferit să mi-l dea pe al lui, dar nu puteam face așa ceva, așa că am continuat cu borcanele ălea de la Drenan.
Toate bune și frumoase, chiar și așa. Grătarul l-am făcut printre picături, până mi s-a pus pata și am dat cu coșulețul gol ca să mă lase în pace.
Eu am făcut asta, pt că am venit să mă simt bine, însă nu vă recomand deoarece pierdeți patul de nadă.
În fine, mi l-am recuperat repede și dă-i bice ca să umplem măcar hârdăul lui Petcu. Asta până mi-a venit ideea să încerc o nadă roșie sărată.
El mi-a zis să stau draku potol că nu e ce trebuie în momentul ăla, însă cum sunt oltean 100% și nouă ne place să stricăm tot ce merge ca uns ca să vedem de ce merge atât de bine….nu m-am putut abține, așa că am reușit să gonesc tot peștele de pe vad:)) Într-o oră n-am prins mai mult de 4 pești, în timp ce Petcu făcea show cu Borsecbaits yellow.
Am renunțat la ea și am trecut iar pe aia galbenă, tot Borsecbaits dar deja pierdusem apogeul.
Am început să ciogol iar, binișor, însă gândul meu tot la ăia cu burta galbenă era, așa că n-am mai făcut nici o modificare, deși trebuia s-o fac de la prima oră.
Nu faceți ca mine, pt că mie mi se cam rupe, dacă vreți să aveți rezultate notabile, pt că nu poți avea doi într-unul decât foarte rar.
La un moment dat Bro a zis să lăsăm draku crapul, pt că și el a pierdut un pic timpul după el și să facem un pescuit viteză cu un băț, dar m-am gândit că ăia de la Smurd mai au și altă treabă în afară de a veni să ne scoată nouă juvelnicul din apă, așa că m-am făcut că nu-l aud;)
A fost partida cu numărul 4 pt mine pe o baltă, m-am distrat de minune, peștele se vede că este sălbatic, neumflat cu pompa, după trăsătură și bineînțeles gust, fiind foarte suculent și dulce, însă abia aștept să gust și din crapul ăla în toamnă:))
Am luat deja pulsul locației, îi mai storc lu Petcu niște informații și dau eu cu unul doi acolo pe grătar:))
Dacă nu eram un bow și mă axam exclusiv pe caras, mai umpleam un hârdău din ăla ca al lui Petcu, deși dacă stau bine să mă gândesc îi cam luasem fața lui Borsecman la un moment dat, până a trecut pe pâinicile ălea ale lui:((
Am băgat și eu câteva, tot trăsături instant însă mi-a fost lene să-mi fac. Nu prea-mi place să mă duc pe baltă să cer una alta, de aia plec tot timpul cu arsenalul după mine. BRO m-a rugat să iau cât vreau, dar nu e ok. Nu pot să-l las pe cel de lângă mine fără momeala căștigătoare, așa că am continuat pe combinațiile mele, cu timp de așteptare ceva mai mare ce-i drept, asta până i s-a aplecat carasului de la atâta pâine și a trecut la mine pe carne. Când la mine, când la el, când la amândoi odată…Ce mai, o frumusețe de partidă dar și ,,tristă” pt mine:(( Vorba lu’ Cercel Mihaela Cornelia, cred că am să fac limbrici de la atâta bere fără alcool, așa că tura viitoare nu mai vin fără șofer:))
A fost o întâlnire de vis, pe care o coceam amăndoi de vreo doi ani, mi-ar fi plăcut la Dunăre sau pe Argeș alături de mai mulți prieteni, noi am fi făcut față țânțarilor, însă soția nu ar fi rezistat așa că a fost frumos și la baltă, mai ales că e sălbatică și peștele nu e încă obișnuit cu mâncarea industrială.
Ar fi bine să-l lase așa, cum este acum, fără să înceapă să-l hrănească.
Mi-ar fi plăcut să mai stau măcar o zi cu Aquaman și cu scumpul lui talisman, Odet, care este o dulce, însă nu au intrat încă zilele în sac, așa că prin august s-ar putea să ne întâlnim iar pe la Oltenița.
Asta e povestea mea…..pe scurt:))
Am râs, am glumit, ne-am distrat și am mai și pescuit 10-11 ore. Cam puțin, dar asta e!
Să ne întâlnim sănătoși pe ape, să nu uităm să fim fericiți atunci când vedem luciul apei, să fim prieteni fără să ne invidiem unul pe celalalt, să ne respectăm reciproc, și multe altele, sunt cele mai frumoase lucruri de care trebuie să avem grijă în viață, pt că nu trăim nouă vieți.
Fire întinse vă doresc la toți în continuare. O zi bună și un an spornic să aveți!
Aaa…uitasem să vă arăt viermii împrăștiați prin mașină, că fără din astea nu se poate să iasă o partidă de vis:))
O poveste de Stanca Viorel, grupul
Feeder Passion ⤵
https://www.facebook.com/groups/462193304923302/?ref=share
Legendă cuvinte încrucișate:))
Talisman = soție
Colibri cu trompă = țânțar
Puchibale = pește mic
Borsecman, Aquaman, H²O = Florin Petcu…
Galerie Foto