Văduvița (Leuciscus idus), este un pește semimigrator dulcicol bentopelagic, de 30 – 50 cm, din familia ciprinidelor, din apele încet curgătoare din Europa (inclusiv România și Republica Moldova) și Siberia.
În România se întâlnește în special în Dunăre, însă aceasta populează atât băltile din lunca fluviului cât și sectoarele inferioare ale râurilor.

Denumirea științifică a văduviței (Leuciscus idus), trădeaza faptul că face parte din familia cleanului, între cele 2 specii existând multe lucruri în comun, de la trăsături fizice până la aceleași preferințe alimentare.

Este un pește care nu a beneficiat de prea multă atenție de către pescarii români și străini dar și de publicațiile de specialitate.
Atunci cand s-au făcut referiri la acesată specie de pește a fost de multe ori încadrată în categoria pestilor pașnici, cu toate că exemplarele mari se prind aproape exclusiv la momeli artificiale.
La întâlnirea cu văduvița apare însă o altă situatie, când unii pescari o confundă cu roșioara, și o opresc, lucru ce se întâmplă din păcate destul de des.

Descriere:
Văduvița are un corp îndesat, solzi bine evidențiați, capul mic cu gura relativ mare, îndreptată în sus.
Linia laterală este ușor curbată. Înotătoarea dorsală cu baza scurtă, este așezată imediat în urma înotătoarelor ventrale. Înotătoarea anală este trunchiată sau ușor concavă. Lobul inferior al înotătoarei caudale mai lung decât cel superior.
Înotătoarea dorsală și caudală cenușii-violete, celelalte înotătoare sunt roșii.
Coloritul variază în funcție de mediul în care trăieste, de anotimp și de vârstă, astfel o văduviță prinsă iarna în ape adânci va fi mult mai închisă la culoare, cu un spate negricios cu corp auriu, în timp ce un exemplar prins vara la suprafață va avea un spate cenușiu – maroniu și un corp argintiu.
Sunt frecvente exemplarele de 200-300 grame însă poate atinge si greutati de peste 2 kg.

Hrana:
Acest pește este unul care se hrănește în general la suprafață.
Se hrănește cu viermi, icrele și puietul altor pești, moluște, crustacee, diverse larve de insecte, insecte ce cad în apă, alge, raci.

Habitat și mod de viață:
Locurile în care poate fi găsită văduvița, diferă de la o zonă la alta neexistând o tipologie bine definită ca în cazul altor specii.
Văduvița nu este un peste solitar, în timp ce exemplarele mici se întâlnesc în bancuri, văduvitele mari (peste 500 gr)se hranesc în grupuri formate din câtiva indivizi.
Este un peste oportunist fie în locurile cu un curent puternic din apropierea malurilor, locuri specifice avatului, fie în locuri cu apa tulbure lipsite de curent și invadate de vegetatie.

Reproducere:
Perioada de reproducere la văduviță este în lunile martie-aprilie, dar datorită vremii poate întârzia până la jumătatea lunii mai. Femela trebuie să aibă vârsta de 3-4 ani pentru a ajunge la maturitatea sexuală.
Temperatura apei trebuie să fie de 7-8 grade Celsius pentru depunerea icrelor. Această specie este foarte prolifică, femela poate depune câteva zeci de mii de icre pe fundul apei, printre plantele acvatice. După o perioadă de numai 9 zile, din icre apar larvele care sunt destul de mici, au lungimea de 5 mm.

Dimensiunea legală pentru reținere 30cm!

Pentru împătimiții pescuitului la artificiale văduvița este importantă, pescuitul acesteia poate reprezenta o alternativă atunci când avatul, știuca sau cleanul nu este de găsit.

Faptul ca este un pește foarte agresiv încă de mic constituie un dezavantaj pentru el pentru ca mulți pescari opresc și exeplarele mici, însă poate pescarii care citesc acest articol (sau orcine altcineva) se vor gândi de 2 ori înainte în caz că pescuiesc văduvița și poate o vor elibera, doar asa avem șanse mai mari de a întâlni exemplare mai mari.

Fire întinse tuturor și urmăriți-ne în continuare!