Este o MARE satisfacție pentru mine ca după ce știu un om de câțiva ani (virtual), să-l cunosc în sfârșit și fizic, indiferent de situație… probleme de sănătate, rang, situație, etc. Ieri am cunoscut doi oameni faini și dragi mie, din grupul nostru Pescari amărășteni , băieți ce de fiecare dată când au ieșit pe malul apei ne-au împărtășit și nouă trăirile lor. Toți trei am fost la fel de fericiți că în sfârșit ne-am întâlnit și am putut să socializăm în adevăratul sens al cuvântului!

Unde puteam să ne întâlnim? Normal că pe malul apei, Oltul ne-a fost gazdă, mai jos un pic de Băile Tușnad, unde începea ușor ușor să prindă ceva putere. Pescuitul a fost rezumat la înmuiatul de câteva ori a firelor în apă, subsemnatul spărgând primul gheața cu o beldiță frumușică
Sile a punctat și el la câteva minute tot cu o beldiță ce după părerea mea nu a meritat sa stea la poză ? era de fapt o icră ? dar uite așa a mai prins una Sile și chiar un porcușor, astfel se situa pe podium. Cornel nu a vrut să ne prezinte la aparat nici un baboi, el mai mult s-a plimbat în căutare de locuri?
La final scorul a fost:
3 – Sf. Gheorghe, 1 – București.
Lasă că îi prind eu în deplasare pe Dâmbovița și le scot pescuitul din cap o perioadă ?

Întâlnirea noastră s-a terminat destul de scurt la un suc și o cafea unde aveam eu cazare, căci trebuia să mă urnesc iar la drum cu ai mei și până în București aveam peste 200km…
Chiar și așa scurtă cum a fost a fost la intensitate maximă, îi iubesc din suflet pe oamenii ăștia!
Merită atât Sile care datorită problemelor de sănătate face sacrificii să fie pe baltă!
Merită mult de tot și Cornel care fără el Sile n-ar mai putea ieși din casă, îi este sprijin, prieten, frate, tot ce poate fi… Mă înclin Cornel în fața ta!
Mă bucur să vă cunosc pe amândoi și abia aștept să ne revedem!!!

Am pecetluit prietenia noastră dăruind și lor câte o brățară cu tricolorul românesc??? așa cum fac eu de obicei cu prietenii mei, o înfrățire adevărată ?

Până atunci las aici aceste amintiri ale noastre, pentru prietenia noastră și a rămâne la loc de cinste!
Vă îmbrățișez, al vostru comunist?

O poveste de Mihai Bogdan Andriescu.