Țigănușul (Umbra krameri), este un pește dulcicol, bentopelagic, nemigrator, ce aparține familiei Umbridae, din ordinul Esociformes.

Răspândire:
Este un pește caracteristic bazinului hidrografic al Dunării mijlocii.
Se găsește atât în Dunăre, cât și în mai multe dintre apele care se varsă în ea, de la Viena și până la vărsarea în Marea Neagră. Mai este prezent și pe cursul inferior al bazinului Nistrului. În România se mai găsește și în bazinele Teleormanului și Neajlovului, pe cursul inferior al Someșului si Crișurilor, în lacul Razelm și în unele ape de lângă Sulina și Caraorman.

Descriere:
Țigănușul are capul ușor comprimat lateral, gura mică, terminală, puțin oblică, cu dinți mici și identici.
Corpul lui este ușor alungit, este acoperit cu solzi mari care lipsesc la baza înotătoarelor.
Pedunculul caudal este comprimat lateral.
Caudala este rotunjită.
Corpul pestelui nu are linie laterală.
Culoarea corpului țigănușului este brună, cu reflexe violacee mai întunecate pe spate, ventrala este gălbuie. Pe laturile corpului se văd o serie de pete mai întunecate, negricioase.
Înotatoarele sunt galbui-cenusii sau brune. Țigănușul are o lungime medie de 12cm.

Habitat:
Îl putem însă întâlni și în ape mici, cu multă vegetație, cu fundul mâlos.
La secarea apei din balta unde trăiește, rezistă mult timp și suportă foarte bine lipsa de oxigen din apă, deoarece poate respira și cu vezica de aer, puternic vascularizată.
Acest pește mititel, trăiește în general doar 2 ani, mai rar 3 ani în bazinul Panonic, iar exemplarele din Delta Dunării ating și vârsta de 5 ani, vârsta la care ajung având o lungime de 8-9, maxim 10 cm.
Țigănușii trăiesc în bancuri mici, mai mult în apropierea fundului apei, ferindu-se de lumină.
Mișcarea înotatoarelor perechi este alternativă, cea ce este o caracteristică a acestui pește.

Reproducere:
Se reproduce în lunile martie-aprilie, mai rar la începutul lui mai, la o temperatura a apei de 12-16°C
O femelă depune între 500 si 1500 de icre, cu un diametru de 2mm.

Hrana:
Țigănușul consumă nevertebrate mici acvatice (larve, moluște mici, insecte acvatice, larve de Chironomide), ocazional icre sau alevini de pești.
În zonele unde trăiește, țigănușul este prins de pescarii sportivi pentru a-l folosi apoi drept momeală.

CERCETARI DE ETOLOGIE LA TIGANUŞ (Umbra krameri)
Nicolae CRACIUN, Adrian IONAȘCU, Dorin HANGANU

“Umbra krameri este o specie foarte rară care face parte din familia Umbridae din care mai trăiesc actualmente patru specii: 1. una în bazinul Nistrului şi al Dunării; 2. una pe un areal vast din estul Americii de nord; 3. pe un areal mic in vestul Americii de nord; 4. in extremitatea vestică a Siberiei şi cea estică a Alaskǎi.

Toate cele patru specii pot fi considerate ca fosile vii ținând cont de numărul mic de specii ale familiei și de arealul lor disjunct și mic.
În România, cercetări ihtiofaunistice asupra speciei Umbra krameri au fost efectuate la populațiile din Delta Dunării (1995) din Valea Gurbanului Comana (1950-1997, P.Bănărescu), din Pârâul Tânganu (Cernica) (1950-1997) precum și asupra celei din Valea Ierului – Bihor. În 1995, datorită faptului că specia a devenit foarte rară s-a organizat primul simpozion internațional pentru studiul şi protejarea speciei (Joszef Wanzenbock, 1995), unde s-au publicat şi primele cercetări de etologie. S-a realizat şi prima evaluare a arealului exact al
speciei care este fragmentat.

Deoarece populațiile nu pot comunica între ele, între acestea exista o izolare geografică (allopatrica). Totuşi prin cercetările de electroforeză efectuate (Tesio C., Jonascu A., Craciun N., 1996) n-au fost puse in evidență deosebiri esențiale Intre populațiile speciei de la Comana şi Cernica. Între 1990-1997 s-au făcut cercetări de etologie şi experimentări pe exemplarele de țigănuș din cele două populații: Cernica și Comana. Din semnalările anterioare s-a presupus că Umbra krameri ar exista în pârâul Cristești, comuna Cristeşti (între Paşcani şi Fălticeni) şi pârâul Cristeşti de lângă Iaşi. Prin cercetări de teren efectuate in 1995 timbra krameri în pârâul Cristeşti (Paşcani) şi Cristești, (Iaşi) (Grigore Davideanu, 1995).”

Cam atât despre Țigănuș ???? fire întinse și urmăriți-ne în continuare!