Salutare tuturor!
Astăzi am avut partener la pescuit, pe nimeni altul decât băiatul meu!? Că a vrut el inițial sau nu…ce mai contează!?? Important este că am fost împreună și ne-am distrat!

Cum noaptea a fost cam scurtă pentru noi, am ieșit pe ușă cam cu cearcăne ? N-am uitat însă să trecem pe la magazin pe la Momeli La Sile să luăm niscaiva acareturi, mămăliga senzațională marca Antoneta Constantin soția lui Sile care după atâția ani de când este la datorie o face de fiecare dată la fel !!! Bravo?

Așadar luăm drumul A2, cu destinația Frăsinet!
Nu mai fusesem de ceva ani și chiar eram curios cum mai e pe acolo.
Balta la ora 6 era deja cu destui pescari, mulți dintre ei rămași de seara trecută. Pesemne ori din cauza căldurii ori că se prinde mai bine.
N-am stat să chestionez pe nimeni, dar din ce am constatat, pot spune că unii dintre ei au ales să plece încă de la primele ore, alții n-au apucat prânzul.

Nici la noi nu a fost activitate dimineața devreme, abia de la 10 în sus, ciudat dar așa a fost. Fimiu mă și întreba “tati dacă nu prindem nimic stăm toată ziua?” Îi răspunsesem că nu! La 11 strângem și plecăm, se lăsa deja căldura și oricum nu avusesem vreun țac.
Nu mult după ora 10 fix, vine primul caras. Nervos băiatu, dar l-am lecuit! După câteva minute încă unul mai frumos, 250-300gr.
Uitasem să vă spun, pe la 9, 9.30 mă sunase prietenul meu și vicele #APA, să mă întrebe cum este situația că nici la el nu e deloc bună, el fiind pe altă baltă. Ce să-i spun, normal că adevărul. Nimic – nada – nothing – canci!?
Pe la 8 au venit și băieții cu taxa, se rupe pe loc obligatoriu chitanța, ceea ce mi-a plăcut!
Dar cum spuneam mai sus, după ora 10 speranțele mele cel puțin, creșteau! Și o făceau din ce în ce mai bine, se întreceau carașii între ei, care mai de care mai frumos… Îmi sălta sufletul de bucurie când îi prindeam, sunt carași zdraveni acolo! Și uite așa se făcu ora 11, apoi 12, în juvelnic nu mai era ceață?.

Balta are potențial, peștele este sănătos și încă ține câteva specii dintre cele mai cunoscute, caras, crap, plătică, roșioară, biban, șalău, guvid, sper că și somn. Apropo de somn, somoteiul pitic american (ameirus nebulosus) nu s-a arătat deloc!
Acele ceasului se învârt, mă întreabă băiatul de vreo două trei ori pe la ce oră plecăm, deh, începuse să se plictisească, l-am înțeles. I-am propus să mai prindem fiecare câte un pește iar apoi să strângem sculele. Ce-i drept a durat ceva până să scoată și el ultimul “peștiuc” cum spune el, roșioara prinsă de el a fost primită cu aplauze, era singura care a intrat.

Printre altele Dragoș și-a făcut și un nou prieten, în “persoana” broscuței Molly după cum a botezat-o el ? și-a găsit de lucru preț de câteva minute cu ea după care bineînțeles că a aliberat micuțul animăluț! El pe unde ajunge își face un prieten! Ultima oară la munte sus pe Postăvaru, l-a găsit pe George, un gândăcel frumos colorat, deh, măcar prieteni în rândul necuvântătoarelor să avem dacă cu oamenii e mai greu ?.
Mda… Mami sper că nu vei găsi povestioara să citești despre Molly ? nu a pus băiatul tău mâna pe nimic, poza e trucată ?

Ușor le-am împrăștiat la venire, dar mult mai greu a fost la plecare! Ne îndemnam unul pe celălalt, oboseala își spunea cuvântul.
Colac peste pupăză când ne-am urcat în mașină și am dat să pornesc, lipsa curent! Asta era exact ce îmi trebuia?. Mai ales că pe partea noastră erau doar trei mașini de unde puteam lua curent. După ce-mi cășună pe copil, fiindcă dimineață era călare pe radio și încărcat telefoane, lăsat și cu contactul pus aia a fost!
Bălăcăresc în sinea mea și plec să mă milogesc de pescari să mă ajute și să-mi de-a o găleată cu curent. Opresc la primele două mașini (un Audi A4 break negru și un taxi Logan) le explic situația și dacă vor să mă ajute, fără rezultate însă! Unul dintre ei a dat-o că n-ar fi taxiul lui, celălalt că abia a luat Audi -ul și îi este frică să nu se întâmple ceva. Le mulțumesc oricum și plec să îmi încerc norocul la ultimul pescar ce mă putea ajuta. Bună ziua bla-bla și asta e… Îmi răspunde “sigur că da, nici o problemă” mă invită omul în mașină și mergem să dăm curent Zafirei mele! A pornit din prima! Vreau să îl cinstesc pe colegul pescar dar nici nu a vrut să audă! I-am mulțumit încă de câteva ori și cam asta a fost. Îi mulțumesc și acum domnului cu Hyundai Santa Fe dacă citește această povestioară!?

După atâta căldură și nervi, ce putea merge mai bine acum?! O înghețată normal ? bine, mergea și mai bine o bere dar, suntem șoferi vorba aia ? așa că ne-am oprit la o terasă din Valea Argovei și am savurat câte o înghețată!
Pe autostradă unii conduceau iar alții băgau somn, cu aer condiționat, tot ce trebuie ?.

Cam asta a fost aventura noastră! M-am simțit minunat! Sunt sentimente unice între un tată și fiul său! La final ne-am mulțumit reciproc pentru ieșire, cu promisiunea că vom repeta. Noi încă ne cunoaștem și fortificăm relația! Piatră cu piatră! Dragoș… dacă vei citi și tu asta, acum ori peste ani, să ști că te iubesc mult și chiar a fost minunat! Chiar dacă a fost o simplă ieșire la pescuit ?

Vă mulțumesc pentru atenție dragilor, vă spun fire întinse tuturor și urmăriți-ne în continuare!