Stavridul (Trachurus trachurus), familia Carangidae

Mulți dintre noi pescuim la Marea Neagră iar una dintre speciile urmărite este și stavridul.

Stavridul trăieste în Marea Neagra, Azov si în timpul iernii în Marea Marmara.

În Marea Neagră se găseste rasa ,,ponticus”.

Corpul stavridului este alungit, acoperit cu solzi mici cicloizi, care se întind si pe cap, si pe opercule. Capul este ascutit, gura mare, terminală, cu numerosi dinti marunti si conici.

Ochii acestuia sunt mari, cu o pleoapă adipoasă bine dezvoltată.

Pe partea superioară a capului, de la bot si până la prima aripioară dorsală, se întinde o creastă  îngustă.

Pedunculul caudal este scurt si gros.

Prima dorsală este scurtă, cea de-a doua, lungã.

Linia laterală din partea posterioara a corpului prezintă niște scuturi solzoase care sunt prevazute cu tepi lati, îndreptati înapoi. Toti tepii formează o carenă orizontală zimtată pe mijlocul corpului pestelui, care se intinde de la opercule pana la baza caudalei.

Dorsala pestelui este cenusiu-verzuie sau albăstruie, cu luciu metalic puternic si cu pete mai întunecate, slab conturate.

Abdomenul pestelui este argintiu lucios, cu irizatii violacee.

Pe coltul superior al fiecarui opercul se vede bine cate o pată neagră,înotatoarele sunt incolore

  În Marea Neagră greutatea medie a stavridului este de 80-120 g, rar atinge 200-500 g.

  Stavridul este un peste pelagic, care trăieste în bancuri mari. Este un peste migrator, care iernează în Marea Marmara si în regiunea Bosforului, apărând în zona litoralului nostru în bancuri mari in aprilie-mai, unde stă până toamna, când se retrage în Marea Marmara.

  Ar mai fi de mentionat ca există si un banc permanent nordic, care vara ajunge si la gurile Dunarii, însă iernează lângă coastele sudice ale Peninsulei Crimeea.

 Din apropierea litoralului romanesc, stavridul se retrage spre larg atunci când apele se răcesc datorită curentilor de aer si ca urmare, dispare hrana, apoi apare subit langa litoral, facand migratia inversă dinspre larg înspre coastă.

  Bancul de stavrizi se mentine în straturile superioare ale apei si nu coboară în adânc.

  Se reproduce în mare în perioada iunie-august, cu maximum de intensitate în iulie.

 Stavridul atinge maturitatea sexuala la varsta de 1-2 ani. O femelă depune 150000-1000000 boabe de icre cu un diametru de 0,7-1 mm, de asemenea pelagice.

  Reproducerea are loc la o temperatură a apei de 17-25°C, la 20-80 mile de mal.

  Stavridul se hrăneste mai ales cu pesti, hamsii, aterine, gingirici, guvizi, barbuni si sprot. Consuma si crustacee marine si în mică măsura cu viermi policheti, diatomee si alte alge

  Sosirea stavrizilor în zona litoralului nostru este precedată de bancurile de hamsii si aterine, pe care stavrizii le urmăresc de multe ori până la tarm.

  În Marea Marmara si in Marea Mediterană, în unele zone bogate în hrană, stavridul atinge si 1 kg greutate.

 Stavridul este un peste ce se alterează repede la soare.

  Stavridul se pescuieste, în principal, prin trei metode- cu taparina la fix, cu taparina lansat si cu pluta.

  Pescarul își poate confectiona singur taparina in felul urmator:

– În jur de10 carlige mici se leagă cu strune (lungi de 7-8 cm si cu o grosime de 0,10-0,12mm) pe un nailon de 0,15-0,18mm

– Între strune pe firul de pescuit, se lasă o distantă de 10-15cm, pentru a nu risca încurcarea cârligelor între ele.

– De urechea cârligului se leagă cu ață rosie fulgi colorati sau pestriti, putin mai lungi decat cârligul, pentru a-l camufla.

– La capatul firului de pescuit, la o distanta de 20-25 cm de primul carlig, se leagă un plumb de 70-80 g, cilindric în sectiune, ascutit spre capete.

– Firul de pescuit, la fel de lung ca si varga (6-7 m), se lasa spre fundul apei lângă un dig sau mal construit, la o adancime de 7-8 m. Taparina astfel construită trebuie miscată ritmic în sus si în jos, în asa fel ca firul sa fie mereu întins si plumbul să nu atinga fundul marii, dar si lateral, spre stânga si spre dreapta.

  În general, pe fiecare cârlig se agată cate un stavrid. Se ridică atunci taparina usor și se scot pestii din cârlig.

  Pescuitul stavridului cu țaparina lansată se face astfel:

– Se leagă taparina la capatul unui fir de 0,30-0,40, lung de 50-60 m, si cu o miscare pendulata dintr-o lanseta de 2,5-3 m se aruncă la o distanta de 40-50 m de mal.

– Dupa lansare, fără a mai astepta ca plumbul să atinga fundul apei (pentru a preveni încurcarea sau agatarea), se recuperează firul cu mâna sau cu mulineta.  Aceasta metodă se practică atunci când bancul de pesti se află la o distantă mai mare de mal.

  La pescuitul stavridului cu pluta se foloseste o varga de 4-6 m lungime si nailon de 0,15-0,20.

  Cârligul se alege ceva mai mare decât în cazul taparinei, pe care se pune ca nada o aterină curatata de piele, agatată de cârlig prin două înțepaturi. La 30 cm deasupra cârligului atasăm un plumb, în functie de gramajul plutei.

  Stavridul este căutat și de către gurmanzi, el poate fi gătit în mai multe feluri, la grătar, prăjit sau marinat.

*Cam atât despre stavrid 🙂 fire întinse !