Speciile de sturioni ce se regăsesc în acest moment în România

– Morunul (Huso huso)

– Nisetrul (Acipenser Gueldenstaedtii)

– Păstruga (Acipenser Stellatus)

– Cega (Acipenser Ruthenus)

Aceste specii aparțin familiei Acipenseridae

  Sunt specii de peşti anadrome, răspândite pe toată emisfera nordică.

  Mare parte a vieţii o petrec în mare, păstruga numai pentru reproducere migrează în râuri.. Unele specii au trecut în mod secundar, în totalitate la viața în ape dulci, dar şi aceste specii sunt migratoare.

Sunt peştii cei mai puţin dezvoltaţi din apele noastre. Aparţin în subclasa peştilor cu schelet parţial cartilaginosi Ganoidae.

– Craniul lor este cartilaginos şi pentru întreg scheletul lor este caracteristic elementul cartilaginos.

– Şira spinării, având o grosime uniformă, creşte pe tot parcursul vieţii, şi are un important rol în endoschelet.

– Vertebrele există numai sub o formă rudimentară. Având un endoschelet nedezvoltat, exoscheletul joacă un rol important în viaţa lor.

– Pielea lor este netedă, solzii sunt înlocuiţi de granule osoase mărunte, amplasate sporadic pe toată suprafaţa corpului, respectiv de cele 5 şiruri longitudinale de scuturi osoase.

  Dintre înotătoarele lor, cele pectorale sunt bine dezvoltate, iar rolul cel mai important în mişcarea peştilor, care este destul de greoaie, o au acestea, respectiv înotătoarele caudale heterocerce.

  Pe partea superioară a înotătoarelor caudale se găsesc solzii specifici.

Pentru o viaţă normală necesită un habitat bogat în hrană si sunt destul de sensibili la poluarea apei. Locurile de reproducere se află pe porţiunile adânci, cu balast a râurilor. Unele familii ţin la locurile lor de reproducere, numai atunci îşi caută un nou loc, dacă ceva îi împiedică în migrarea pe râuri.

  Pentru folosirea mai bună a numărului mic de locuri bune de reproducere care le stau la dispoziţie, în cadrul unor specii s-au format familii care migrează toamna, respectiv primăvara.

  Primele încep migraţia încă de la sfârşitul verii sau pe parcursul toamnei, îşi petrec iarna în gropile din albia râului, şi îşi depun icrele relativ devreme, primăvara.

Sturionii care îşi depun icrele în acelaşi loc se încrucişează uşor (au apărut şi din Dunăre hibrizii cegăi, respectiv ale păstrugii şi ale nisetrului).

  Se poate spune în mod general, că speciile de sturioni îşi depun icrele la 2-4 ani, şi ajung la capacitatea de reproducere destul de târziu.

  Puietul migrează de obicei pe fundul apei către mare (excepţie este puietul de păstrugă, care se străduieşte să ajungă la suprafaţă)

Omul şi-a dat seama încă de mult, că poate captura cu uşurinţă sturionii care migrează în grupuri mari în amonte. Până când evoluţia civilizaţiei nu a influenţat într-o mare măsură numărul acestor specii, ele reprezentau captura cea mai importantă a pescarilor de pe râurile mai mari.

  Calitatea cărnii este deosebită, carnea fiind gustoasă, fără oase. Trebuie menţionat însă, că numai acolo a devenit o delicatese, unde i-a scăzut puternic numărul, și posibilitatea de capturare al speciilor de sturion.

  Din icrele lor cu conţinut nutritiv deosebit de ridicat se face cel mai scump caviar negru. Şi băşica peştilor mai mari, în primul rând al morunului, este materie primă importantă. Este adecvat pentru producerea gelatinelor fine; se utilizează şi pentru decantarea vinurilor şi a şampaniilor, mai demult se importa şi în ţara noastră pentru acest scop.

  În secolul nostru, rolul speciilor de sturioni a scăzut dramatic în capturile pescăreşti. Momentan cantitatea anuală pescuită este de aproximativ 27 de mii de tone, din care 95-96% este capturată în Rusia.

  Crescătoriile de sturioni sovietice amplasează anual milioane de puiet ale acestor specii de peşte, prin acest fel completând sporul natural al locurilor de reproducere naturală, pierdute în urma construcţiilor hidrotehnice şi al poluării.

În ultimele decenii s-au obţinut rezultate semnificative în creşterea speciilor de sturioni în heleșteie. Scopul acestei activităţi este, pe de-o parte asigurarea creşterii unui puiet adaptat pentru popularea locurilor naturale, pe de altă parte, producerea prin cicluri de producţie multianuale de peşte valoros pentru comercializare.

  În creşterea intensivă în heleşteie şi în sisteme recirculante se recurge la creşterea mai multor specii de sturioni şi hibrizii acestora. Dintre aceşti hibrizi cel mai cunoscut este Besterul obţinut din încrucişarea cegii cu morunul, cu a cărei creşteri intensive s-au făcut experimentări şi în ţara noastră.

  Besterul a ajuns şi în câteva ape naturale din ţara noastră, dar prezenţa lui nu mai este probabilă.

Sturionii sunt considerati relicve animale vii. În epoca miocen, acum 5-7 milioane de ani, ridicarea muntilor a dus la formarea unui urias bazin de apa, Marea Sarmatică. Aceasta se întindea de unde este astazi Viena si până în Asia Centrală – Apa acestei mări, complet izolată de oceanul planetar si alimentata de diverse fluvii, s-a îndulcit treptat, astfel ca multe specii au disparut, fiind înlocuite cu altele.

– Astazi, salinitatea Marii Negre este mult mai redusă decât cea a oceanelor (1,7 fata de 3,3 la suta). In aceste conditii au aparut sturionii. Dovada originii lor este modul de reproducere. Pentru a-si depune icrele, pestii migreaza in amonte pe fluviile care se varsa in Marea Neagra sau Marea Caspica (Dunare, Prut, Nistru, Nipru, Don, Volga).

*După inaugurarea barajului de la Portile de Fier, numarul exemplarelor de cegă, nisetru, morun si pastrugă, care trăiesc în Marea Neagra si urcă pe Dunăre în perioada de reproducere, s-a micsorat dramatic.

– Prof. Dr. Ing. Dorel Lazu, specialist în ihtiocultura la Facultatea de Zootehnie a Universitatii de Stiinte Agricole a Banatului, explică ce a condus la initiativa studierii acestor pesti: “Sturionii de Dunare sunt exemplare extrem de valoroase, specia având o vechime de aproximativ 3.000 de ani. Sunt unii dintre cei mai bătrâni pesti si dintre cei mai longevivi, putând ajunge si la 150 de ani. Trăiesc si se hrănesc in Marea Neagră, iar pe Dunăre migreaza pentru a se reproduce. Noutatea este ca aici, la Timisoara, se va realiza pentru prima data în Romania un studiu privind reproducerea acestei specii in captivitate”.

– Se hrănesc prin găsirea urmelor prazii iar apoi absorbtia organismelor.

– Prada este detectată cu ajutorul mustatilor lor foarte sensibile si a organelor ampulare (electrice) localizate pe partea inferioară a rostrului aplatizat. Desi multe feluri de gunoaie găsite in stomacul lor indica un mod de hranire detritivor, totusi marea parte a dietei lor este reprezentată de nevertebrate, iar pestii devin o pradă tot mai importantă pe masură ce sturionii cresc.

– Majoritatea peștilor cu care se hrănesc sunt probabil prinsi pe timpul noptii când este dificil pentru un peste sa evite un sturion mare, desi sturionii sunt oarecum leneși.

*Principalele specii de cultură ce pot fi crescute cu succes în țara noastră și cu valoare economică deosebita, cum spuneam mai sus, sunt:

-Morunul (Huso huso)

-Nisetrul (Acipenser gueldenstaedti)

-Păstruga (Acipenser stellatus)

-Cega (Acipenser ruthenus).