Soretele (Lepomis gibbosus), este un pește de apă dulce ce aparține genului Lepomis, din familia Centrarchidae din ordinul Perciformes.
Denumire populară “regină”.

Răspândire:
Soretele apare în majoritatea țărilor din Europa (mai putin în partea nordica a acestui continent), dar este răspândit și în America de Nord.

Descriere:
Acești pești pot ajunge la lungimea de 10-15cm, în cazuri exceptionale ating si 20 cm (nu la noi în țară)
Partea dorsală este proeminentă datorită spinării înalte, iar coloritul este viu, în nuanțe de verde – albastrui, cu numeroase pete maronii pe solzii de pe părtile laterale, ceea ce face să aibă reflexe stralucitoare albastre-aurii.
Pe partea ventrală a corpului coloritul este mai deschis, galben – auriu.
Capul este de formă triunghiulară, puternic comprimat pe laterale, iar ochii sunt mari, cu ajutorul lor poate privi înainte și în lateral.
Operculii sunt mari, iar la baza lor apare câte o pată mare de culoare închisă, iar mai jos sunt pozitionate aripioarele pectorale, mici, alungite și transparente.
Aripioarele ventrale sunt de asemenea mici, înguste și lungi, iar înotatoarele dorsale și cea anală sunt mari, rotunjite, au dungi formate din numeroase pete întunecate.
Înotatoarea codală este alcatuită dintr-un singur lob cu o curbură pe mijloc.
Soretele are un aspect foarte atractiv de aceea este preferat de crescători ca peste de acvariu.

Exemplarele ajunse la maturitate pot fi recunoscute ușor după corpul lor grăsut, îndesat, aplatizat pe părtile laterale, perfect acoperit cu solzi mari, luciosi și deși.

Habitat:
Trăiește în lacuri și bălti, în general în ape statice sau care au cursul lent, în iazuri și heleștee, în care apa este de adâncime mică, limpede, iar vegetatia acvatică este abundentă și îl protejeaza de animalele de pradă. Iarna se retrage în zone unde apa este mai adâncă.

Hrana:
Consumă mici crustacee, viermi, vertebrate și insecte acvatice, alevini, icre, chironomide și lipitori.

Reproducere:
Perioada de reproducere este în lunile de vară, femelele după jocul nupțial depune icrele în cuiburi construite de masculi pe fundul iazurilor, în capsule gelatinoase compacte.
Treaba masculului nu este doar să sape cuibul ci să și fertilizeze icrele, să le acopere cu lapți și apoi să le păzească până la eclozarea lor.
Alevinii care apar din icre încep să se hrăneasca abia la 10 zile de viață
O femelă ajunge la maturitatea sexuală la 2 ani, iar numarul de ouă depus într-un an este foarte mare, cuprins intre 5000 și 7000 de ouă
Speranța de viață la bibanul-soare este de aproximativ 10-12 ani.

Nu vom mai descrie amănunte despre modul în care poate fi pescuit fiindcă credem că nu mai este necesar în cazul soretelui, acesta putând fi pescuit de către oricine din noi destul de ușor fiind de fel un hrăpăreț înverșunat de care nu scăpăm repede atunci când dăm de el:))

Fire întinse întinse și urmăriți-ne în continuare!