La fel ca şi heringii, sardeaua aparține familiei clupidae și este împărțită în mai multe subspecii, la noi pe țărmul mării Negre întâlnim specia Sardina pilchardus.

Răspândire:

– Sardeaua trăieste aproape de coastele Marii Britanii până în Mauritania, în Marea Mediterana și în Marea Neagră.

– Deplasările sale sunt sezoniere si determinate de alimentatia sa, de momentele de reproducere și de condițiile meteorologice.

– Toamna, sardelele migrează în larg și se apropie de coaste primăvara.

Descriere:

– Sardelele ajung la o lungime maximă de aproximativ 25cm. Ele au un corp lung şi subţire.

– Spatele sardinelor este verde-albăstrui, şi burta de un argintiu strălucitor.

– O caracteristică a sardinelor sunt solzii mari ca de argint, care sunt răspândiţi de-a lungul mijlocului corpului. Falca de jos este proeminentă şi înotătoarele sunt relativ mici.

Acești pești înoată în grupuri şi sunt consideraţi nomazii adevăraţi ai mărilor.

– Se hrănesc în principal cu crustacee mici, icre de peşti şi larve.

– Sardelele sunt foarte sensibile la temperatură; – Preferă temperaturi ale apei de la 10 până la 20 de grade şi prin urmare îşi schimbă habitatului la nord sau sud, în funcţie de sezon.

– Sardelele trăiesc la adâncimi de până la 60 de metri. Cu toate acestea, noaptea, înoată mai aproape de suprafaţă şi stau peste noapte la o adâncime de 15-30 metri.

Reproducerea:

– Devin mature din punct de vedere sexual de la o vârstă medie de trei ani. Femelele depun până la 60.000 de ouă care plutesc în mare timp de câteva zile, până când apar larvele.

– Sardelele tinere se dezvoltă foarte rapid şi după numai un an ajung deja la o lungime de până la opt centimetrii

– Cei mai mulţi dintre noi consumă sardine la conservă, dar puţini ştiu că sunt una dintre cele mai sănătoase alimente.

– Potrivit experţilor în sănătate şi mediu, acest peşte este foarte sănătos şi hrănitor. Mulţi oameni încearcă să introducă grăsimi omega 3 în dieta lor, pentru că sunt foarte bune pentru inimă şi creier.

– Sardelele au 1950mg de omega 3 la 80 de grame de carne, mai mult decât o porţie de somon, ton şi, în general, decât orice alt aliment. În plus, au multă vitamina D, benefică pentru oase.

– Pentru că sardelele sunt mici şi se află pe o treaptă inferioară a lanţului trofic, nu conţin toxine, precum peştii mari. Se reproduc repede, iar sardinele din Pacific şi-au revenit atât după pescuitul excesiv, cât şi după colapsul natural din 1940, deci sunt o alegere bună şi durabilă.

– Dacă încerci să gătești sardele pentru prima oară, este bine să ţii cont de următoarele sfaturi:

– Pentru începători, un început bun îl reprezintă sardinele fără oase şi piele, în apă sau ulei de măsline. Carnea este moale şi poate fi folosită în orice reţete, în loc de tonul la conservă.

– Dacă ai noroc şi găseşti la supermarket sardine proaspete, alege-le în locul celor la conservă. Pudrează-le cu făină condimentată cu sare şi piper şi prăjeşte-le în puţin ulei de măsline.

– Sardinele afumate, în sos tomat sau muştar, sunt foarte gustoase. Pune o bucată de peşte pe o felie de pâine prăjită şi gata! Ai o gustare rapidă şi delicioasă.

– Pentru consumatorii obişnuiţi de sardine, nu există limite. Sardinele cu oase şi piele sunt foarte gustoase, şi arată excelent deasupra unei salate, de exemplu. Un lucru important este că pielea şi oasele sunt comestibile. În plus, acele oase mici conţin destul de mult calciu.

Salată de sardine

– Ingredientele proaspete şi savuroase din salata grecească – roşiile, castraveţii, brânza feta şi sucul de lămâie se potrivesc perfect cu sardinele pline de gust.

– Folosiţi sardine cu piele şi oase, pentru că au de patru ori mai mult calciu decât cele dezosate şi fără piele.

– Salata de primăvară cu tarhon şi oţet este un fel de mâncare îndrăzneţ, cu sardine şi sparanghel, perfect pentru cină. Peştele completează foarte bine legumele şi este şi săţios.

Fire întinse tuturor și urmăriți-ne în continuare!