Șalăul (Stizostedion lucioperca/Sander lucioperca), este un pește răpitor de apă dulce din familia Percidae.

Răspândire:
Se găseste în toată Europa dar și în țările învecinate.
În România trăiește în Dunăre, în bălțile dunărene, în râuri mari, în lacuri litorale și în cele din interior.

Descriere:
Corpul este lung aproape cilindric, subțiat spre coadă, capul mare, comprimat lateral, gura largă cu deschidere oblică, în jos, ajungând până înapoia ochilor.
Dimensiuni: Lungime: 40 – 70 cm (exceptional 1m) ,Greutate 1 – 4 kg (exceptional 10 – 12 kg).
Are dinti ascuțiți, cu câte doi colți puternici pe fiecare falcă.
Aripile de pe spate, dorsalele, sunt mari, rotunjite și aproape unite. Cele din față, ventralele, au ace, aidoma bibanului. Pe spate este verde-cenusiu, din ce în ce mai deschis înspre burtă, cu 8-12 dungi închise ce se coboară de pe spate pe laturi. Înotătoarele de pe spinare au dungi și puncte mai închise.
Solzii care îl acoperă sunt mici și aspri.

Mod de viată:
Îi plac apele limpezi, unde își poate zări cu ușurință prada. În apele curgatoare locurile ideale sunt cele unde se întâlnesc curenții puternici cu apele linistite, așa numite “ape de despărțire”. Șalăul va căuta mereu în zona delimitată de curenții cu viteze diferite, zone create chiar de obstacole naturale sau artificiale (copaci căzuți, rădăcini, stânci, margini de gropi, baraje de control, etc.).

Hrana:
Se hrănește cu peștișori vii sau morți, raci, râme, etc.

Reproducere:
Șalăul atinge maturitatea sexuală la vârsta de 3-4 ani, de obicei masculii cu un an mai înaintea femelelor.
Perioada de reproducere începe la sfârșitul lunii martie, terminându-ise spre sfârșitul lui aprilie în funcție de clima țării unde se găsește.
Pentru a se reproduce, șalăul are nevoie de o apă de minim 10°C, dar este și mai bine dacă temperatura se ridică mai mult, prin urmare depunerea icrelor este în strictă corelație cu temperatura apei.
Șalăul este un pește care își depune icrele în “cuib”, adica și le pune de regulă pe nodurile spalate ale radacinilor de salcie din apă, sau/și în gropițe.
O femelă reproducatoare de 50-60 cm lungime poate depune 300000-500000 boabe de icre. Numarul icrelor depuse de exemplarele foarte mari poate depasi chiar cifra de un milion.
Icrele depuse sunt lipicioase, cu un diametru între 0,8 și 1,5m, de culoare gălbuie.
Masculul joacă rolul de paznic și va păzi icrele de alţi peşti.
Durata incubatiei este de 5-10 zile, dupa care are loc eclozarea. Tot timpul părinții stau în jurul lor, dar nu dintr-un instinct patern ci datorită excitarii “poftei” produse de substantele chimice emanate de icrele proaspat depuse sau de carnea proaspătă a puietului plăpând. Aceste pofte nu pot fi satisfacute deoarece părinții, în urma intoxicarii organismului în timpul elaborarii sexuale, cad într-o stare de epuizare sexuală (anorexie genetica). Odata cu dezintoxicarea treptata a organismului, anorexia dispare și cu ea și acel iluzoriu “instinct patern”, icrele sau puietul căzând prada lăcomiei părinților (canibalism).
Alimentația planctonică a larvelor si alevinilor are o durată de 20-25 zile, după care puietul trece la stadiul de peşte ihtiofag, consumând larvele altor specii de peşti, iar apoi puiet si peşti de talie mică.

Pescuitul:
Se poate pescui la staționar cu undița la plută, cu lanseta la fundul apei cu plumb gaurit sau cu plumb la capatul firului, cu momeală naturală;
Se poate pescui la spinning cu năluci siliconice (shad, twister, vobler), linguri ușoare rotative sau ondulante albe în ape curgătoare, cât mai aproape de fund.
Se prinde in tot timpul anului, mai ales pe vreme închisă. Mușcătura este la început nesigură, apoi pleacă cu momeala și atunci trebuie înțepat. Exemplarele mari se apară destul de ferm.
*Dimensiune legală pentru reținere 40cm!

Valoare gastronomică:
Carnea este albă, slabă și foarte gustoasă.

Ponturi:
Daca pescuiți la momeală vie vă recomandăm plumb lacrimă cu vârtej 30-40gr, codiță la ac 30cm; iar daca pescuiesti la artificial, pe lacuri adânci, twister cu jig de 8-12 sau chiar 15gr, recuperare lenta(în funcție de curent) si mișcări bruște ale vârfului lansetei.
Țineţi năluca armată cu jig cât mai aproape de substrat. Şalăul stă în majoritatea timpului aproape de fundul apei. Preferă un substrat curat, acoperit cu pietre sau nisip.
Indiferent de adâncimea sau debitul apei, jigul trebuie sa ia contact cu fundul. Când nu sunteţi sigur sau pescuiţi într-o apă nouă începeţi cu un jig ceva mai greu(7-10gr)
Un fir textil împletit de 8X 0.10-0.12 e cel mai indicat. Când firul se detensionează, se lasă moale, face burtă, jigul a atins substratul.
În apă puţin adâncă folosiţi jiguri mai uşoare. Jigurile mai uşoare sunt mai uşor de absorbit de către peşti în timpul atacului.
Când aveţi atacuri pe căderea iniţială a jigului probabil e un semn că şalăii au urcat şi vânează între ape. Treceţi pe gramaj mai mic (jiguri mai uşoare) pentru a-i permite monturii să cadă mai încet cât şi pentru a determina zona de vânătoare a peştilor, apoi încercaţi să rămâneţi cu năluca o perioadă cât mai îndelugată la acea adâncime.
Asiguraţi-vă că năluca evoluează corect cu gramajul ales pentru jig. Adesea şi lungimea tijei cârligului influenţează evoluţia nălucii. O nălucă din silicon înţepată cu un jig a cărui cârlig iese pe la mijlocul corpului nălucii va avea o mişcare mai amplă şi mai lentă a cozii. O nălucă armată cu un jig a cărui cârlig iese în ultima parte a corpului nălucii, în apropierea cozii, va imprima acesteia o mişcare de amplitudine mai mică dar mai energică. Dacă aveţi rateuri şi năluci muşcate doar de coadă sau numai lovituri ale peştelui fără a prinde năluca în gură, puneţi un jig o idee mai uşor. Când peştii sunt nehotărâţi, ţinerea nălucii încă o fracţiune de secundă deasupra fundului apei vă poate aduce un atac. Evoluţia nălucilor din silicon armate cu jiguri este dată de forma acestora, greutatea jigului, lungimea tijei cârligului, dimensiunea nălucii, unghiul sub care abordaţi structura, mişcările pe care le faceţi din lansetă, cantitatea de fir pe care o recuperaţi între pompaje şi amplitudinea acestora.
Învăţaţi cât mai multe tipuri de jiguri şi aplicaţiile fiecăruia pentru a aborda corect variatele locuri de pescuit. Folosiţi o lansetă sensitivă, din carbon sau grafit, care să poată arunca jigurile de care aveţi nevoie sau cu care vreţi să pescuiţi. Nu ieşiţi cu greutatea nălucilor din clasa de putere recomandată de lansetă. E recomandat să aveţi câte o lansetă pentru fiecare clasă de putere, ex medium light, medium, heavy.
Când simţiţi un atac înţepaţi rapid şi ferm, în forţă. Aveţi grijă să reglaţi frâna mulinetei corespunzător. Ţineţi lanseta aproximativ orizontal, paralelă cu suprafaţa apei, ori cu vârful uşor orientat în jos, pe direcţia firului. Când simţiţi orice mişcare anormală a nălucii sau a firului înţepaţi! Când nu mai simţiţi greutatea jigului înţepaţi! Dacă pescuiţi în substrat tare şi firul face burtă dar nu simţiţi contactul jigului cu fundul, înţepaţi! Şi semnalele false date de contactul jigului cu alte obiecte sau structuri se învaţă. În timp le veţi deosebi uşor de un atac al şalăului. Dacă nu sunteţi siguri, înţepaţi!
Când o nălucă dă rezultate folosiţi-o până ce atacurile încetează. În aceeaşi partidă, când vă mutaţi pe un loc nou, începeţi lansările cu aceeaşi nălucă.
Ajustaţi culorile nălucii în funcţie de momentul zilei, anotimp, transparenţa apei pentru a le face cât mai vizibile. Şalăul se orientează mult după văzul lui excelent.
Dacă nu aveţi activitate folosiţi cât mai multe tipuri de năluci. Luaţi-le după preferinţă în ordine (shad, grub, worm, creature, skirt, jerk…)
Folosiţi recuperări alternante până când aveţi primul atac.
Când peştii sunt slab activi puteţi folosi lestări mai uşoare, năluci de dimensiuni mici şi culori naturale.
Când peştii sunt activi puteţi folosi jiguri mai grele şi năluci mai mari.
Când şalăii stau lipiţi de fund puteţi folosi jiguri stand-up sau football trase uşor pe fund sau ridicate foarte puţin.

Dacă aţi găsit un loc bun, abordaţi-l din mai multe direcţii.
Alegeţi locurile cu atenţie. Prima condiţie este ca peştele să se găsească în zona unde pescuiţi.
Folosiţi cunoştinţele pe care le aveţi despre biologia şi comportamentul şalăului pentru a vă ajuta să îl localizaţi.

Fire întinse tuturor !