Sabița (Pelecus cultratus)

Răspândire:

– Trăiește în bazinul hidrografic al mărilor Baltică, Caspică, al Mării Negre, în apele din sudul Suediei si Finlandei și aparține și ea familiei ciprinidelor.

– În țara noastră sabița trăiește pe tot cursul Dunării, până la varsarea în Marea Neagră, și la gurile fluviului, în apele salmastre, în lacul Razelm, în zonele de ses ale râurilor Somes, Mures, Timis, Olt, Ialomita, Siret si Prut. În timpul reproducerii, cu ocazia inundatiilor, patrunde in lunca inundabilă a marilor râuri.

Descriere:

Corpul sabiței este alungit, mult comprimat lateral. Are o carenă ventrală ascuțită, lipsită de solzi ce se întinde de sub opercule până la anală.

– Corpul peștelui este acoperit cu solzi mici, subțiri și lucioși, care se desprind foarte ușor.

– Ochii sunt foarte mari, botul scurt, gura superioară, mică și aproape verticală.

– Aripioara dorsală este situată posterior, retrasă spre pedunculul caudal

– Anala este lungă, iar caudala puternică și adânc scobită, cu lobul inferior mai lung decât cel superior.

– Linia laterală se este situată pe partea inferioară a corpului, cu o serie de ondulații pe parcurs și aproape dreaptă înspre coadă.

– Dorsala sabiței are cu noanțe de verde-albastrui cu un puternic luciu metalic.

– Laturile corpului sabiței sunt argintii, abdomenul argintiu-albicios. Înotătoarele pectorale, dorsala și caudala sunt cenusii, cu reflexe ușor roșiatice spre margini. Celelalte înotătoare sunt gălbui.

– Lungimea obișnuită a sabiței este între 20-30cm, dar atinge si 40-50 cm, iar greutatea medie este de 200-350g, în mod exceptional 1-2 kg în apele de la noi.

Sabița trăiește în bancuri la suprafața apei rârilor de ses, în multe lacuri din interiorul țării, în lacurile litorale, inclusiv cele salmastre.

Fiecare banc, mai mic sau mai mare, are drept conducator câte o sabiță-două mai mari, mai batrâne, care conduc și ghidează acest banc

Reproducere:

Perioada de împerechere este în lunile mai-iunie, când exemplarele de 3 ani, care au atins maturitatea sexuală, se adună în bancuri pentru reproducere.

O femelă depune 10000-50000 boabe de icre care ating un diametru de 4-5 mm după fecundare, când cresc mult în volum.

La început, alevinii se hrănesc cu fitoplancton, apoi cu zooplancton, insecte căzute pe suprafața apei (gura este adecvată pentru această hrană), cu insecte acvatice, iar exemplarele batrane devin uneori consumatoare de puiet de obleți.

Carnea sabitei este grasă, gustoasă și apreciată și poate fi gătită în mai multe feluri, marinată la borcan fiind unul din cele mai alese.

Pescuitul:

Exemplarele mari se pescuiesc cu linguri mici, cu lanseta, iar cele mici cu musculițe și muște artificiale. Asta nu înseamnă că nu o putem prinde și la vargă, cu un cârlig mic în care agățăm un viermuș.

*Lungimea minimă admisă la pescuit- 20 cm.

Fire întinse tuturor și urmăriți-ne în continuare!