Roșioara (Scardinius erythrophthalmus)

Răspândire:

Roşioara este un peşte care trăieşte în grup, în ape dulci stătăoare, ca lacuri, bălţi, iazuri sau ape curgătoare cu un curs domol, din Ural până la Pirinei, limita de nord fiind Finlanda iar cea de sud Italia (Tibru). Preferă locurile mai puţin adânci bogate în plante acvatice. Adulţii se hrănesc în general cu alge, sau alte plante acvatice, ca şi cu crustacee mici.

  Aparține familiei ciprinidelor.

La noi în țară se găsește în toate apele de șes, câmpie și Delta Dunării, în majoritatea apelor curgătoare cu vegetatie acvatică și în apele salamastre ale Mării Negre în fața gurilor de vărsare ale Dunării. O întâlnim de la suprafață spre fundul apei în zone cu brădiș, mătasea broaștei, în general în locuri cu vegetatie abundentă. Rezistă bine la variațiile cantităților de oxigen și în general este fidelă locului de trai. În râuri o gasim mai ales in zonele în care apa are un curs mai lent. Trăiește în bancuri formate din exemplare de dimensiuni apropiate. De obicei, roșioarele mai mari de 0,5 kg umbla singure.

  Se diferențiază de babușcă prin nuanța roșie existentă la aripioare, gura care față de babușcă este orientată în sus, adeseori pescarii fac confuzia între cele două specii deoarece acestea au și modalități asemănătoare de hrănire, nu doar că aspect.

  Atinge frecvent 200-300gr dar poate ajunge și până la 800-1000gr.

Reproducere:

Masculii ating maturitatea sexuală la vârsta de un an și femelele de la unu la doi ani. Se reproduce în exclusivitate în ape stătătoare, din aprilie până în iunie, când depune între 90000 – 250000 icre pe vegetație au o culoare ușor rozalie și un diametru de 1,2-1,3 mm.

Perioada de reproducere are loc în funcţie de temperatura apei, de obicei în jurul temperaturii de 18 grade Celsius, între lunile aprilie şi iunie în ape mai puţin adânci. Icrele aderă de plantele acvatice din care iese puietul la cca 3 – 10 zile. În perioada de împerechere, masculii au culorile mai accentuate.

Pescuitul:

“Tehnica” de pescuit folosită pentru a prinde acest pește diferă în primul rând de temperatura apei. Pe timp de iarnă când apa este rece iar peștele se hrănește apatic se recomandă folosirea unor linii de finețe:

– firul principal 0.10-0.12

– forfacul de la carlig 0.08-0.10

– cârlig nr. 16-18

– pluta de pâna la 0.3gr

  Acest peste se poate prinde la copcă cât și clasic fiind unul dintre puținii ciprinizi care mănâncă și pe sub gheață.

  Ca si nadă se recomandă larve și viermi combinați cu Benzar Ice Mix, în cantitate redusă. (atentie aceasta nada are efectul scontat doar în apele care au temperatura sub 10 grade…desi nada Benzar Ice Mix are efect si în ape mai calde doar într-o combinație cu un alt mix specific anotimpului respectiv).

  Pe masură ce apele se încalzesc apetitul rosioarei creste. La începutul primăverii și la sfârsitul toamnei o putem prinde în special la momeală vie: larve, viermi sau râme.

 Finețea liniei este de asemenea esențială:

– firul principal 0.12-0.14

– forfacul de la carlig 0.10-0.12

– carlig nr 14-16

– plute intre 0.3-0.5gr

Nada recomandată în astfel de ape poate fi Sensas Gros Gardons 3000, simplă sau în combinație cu Benzar Ice Mix, alături de viermi și larve.

  Si platica sau carasul  pot fi atrași ușor de aceaste combinatii.

  Nada este de 2 tipuri cea mai deshisă recomandată pt albitură si cea mai închisă merge bine și la caras

Deasemeni nada poate fi folosită si în pescuitul la feeder, cu condiția de a avea o consistență moale pentru a se desprinde ușor de pe năditor atunci când ajunge pe substrat.

În perioada când apa are o temperatură mai ridicată, roșioara are un comportament diferit, devenind adeseori un peste cu veleități de răpitor.

  Ca si momeli putem utiliza o gama largă de momeli:

– viermi

– râme

– bilă de pâine sau mămăligă

– porumb

Deși trăsăturile for fi mai rare decât la momeala vie peștii vor fi considerabil mai mari.

Roșioara se poate prinde și la spinning folosind năluci mici și ușoare precum

twisterele (în special gruburile deoarece imită viermii),

– oscilantele până în 5-6gr, și rotativele nr 0-1,

– voblerele de până în 5cm – din acest punct de vedere putem spune că seamănă izbitor cu ruda ei mai mare văduvița.

 Dacă vorbim din nou de nade, se poate folosi cu succes și șrot sau mămăligă cu arome diverse (de preferat fructe sau vanilie).

Pentru cele de tip feeder sunt recomandate folosirea cârligelor legate cu fir la fel de subțire ca cel mentionat mai sus, năditoarele ideale fiind cele de gramaj redus.

*Dimensiunea legală pentru reținere este 15cm

 Să vorbim un pic și de gastronomie ? 🙂

Pate de pește cu roșioară

-Ingrediente:

10 kg peste ( caras , platica, rosioara,fileu de sânger)

2 cepe mari

2 morcovi

2 ardei rosu

1 radacina patrunjel

2 radacini pastarnac

300 ml ulei

100 ml otet

foi de dafin

piper boabe

boia de ardei iute

sare

Mod de preparare:

Curatăm pestele de solzi si intestine,le spălam bine si le punem la fiert cu câteva foi de dafin, un praf de sare , piper boabe si 50 ml otet ,la foc mic.

Curățăm rădăcinoasele și ceapa; Rădăcinoasele se dau pe răzătoarea mică Ardeii îi coacem, îi curățăm de coajă și semințe, apoi le tocăm cuburi mici.

Când peștele a fiert, îl scoatem din apă si-l lăsăm la răcit. Încingem o tigaie cu ulei, călim ceapa tăiată mărunt, când devine sticloasă adăugăm rădăcinoasele și ardeiul copt, le lăsăm la călit, apoi adăugăm un polonic din supa de pește si lăsăm sa fiarbă cam 15 minute.

Curătăm peștele de oase și îl dăm prin mașina de tocat. Amestecăm prăjeala cu pasta de peste,  adăugăm oțet, sare , piper sti boia după gust.

Daca vrem sa le păstrăm pentru mult timp  le punem în borcane, le sigilăm bine si le sterilizăm la foc pentru 1h jumatate.

Dacă v-a plăcut articolul nostru puteți apăsa butonul LIKE pentru abonare automată a viitoarelor noastre publicații

 Fire întinse și…Pofta buna !