• 

Roșioara (Scardinius erythrophthalmus), aparține familiei ciprinidelor și este un peşte care trăieşte în grup, în ape dulci stătăoare, ca lacuri, bălţi, iazuri sau ape curgătoare cu un curs domol, din Ural până la Pirinei, limita de nord fiind Finlanda iar cea de sud Italia (Tibru).

În țara noastră roșioara este prezentă în Dunare, în toate râurile domoale și lunca acestora, începând cu zona colinară, în toate lacurile din regiunile de șes, în toate lacurile litorale, în ghiolurile și bălțile din Delta Dunării, în toate iazurile din Transilvania și Moldova, în toate lacurile de acumulare din zonele de deal si campie, în foarte multe brațele moarte ale râurilor colinare și de șes, adică cam peste tot.

Descriere:
Are corpul comprimat lateral, acoperit cu solzi mari si bine fixati în piele. Botul este scurt, gura mică terminată oblic, îndreptată în sus.
Înotatoarea dorsală este situată mult înapoi după înotatoarele ventrale. Culoarea pe spate este albastru închis cu nuanțe de verde sau cafeniu, iar laturile corpului si burta sunt argintii. Caracteristicele înotătoarelor acestui peste, sunt de un rosu aprins, cu exceptia dorsalei. Ochii sunt aurii și nu rosu-galbui ca babușcă, cu care este deseori confundată.
Atinge frecvent 200-300gr dar poate ajunge și până la 800-1000gr.
Trăiește până la 10 -13 ani.

Habitat:
Preferă locurile mai puţin adânci bogate în plante acvatice. Adulţii se hrănesc în general cu alge, sau alte plante acvatice, ca şi cu crustacee mici. Este un pește sedentar, simțindu-se în largul lui în bălțile cu vegetație abundentă. În râuri o găsim mai ales în sectoarele cu un curs mai lent. Trăiește în cârduri formate din exemplare de dimensiuni apropiate. Rosioarele “serioase” (mai mari de 800g-1kg) umbla singure.
Vara si toamna, pâna la caderea vegetației, o găsim în mijlocul acesteia, în culoarele dintre nuferi, etc. De aici pândește căderea insectelor în apa, țânțari, muște, mici gâze. Alături de acestea mănâncă larve de insecte, viermi, melci, precum și plante acvatice.

Se diferențiază de babușcă prin nuanța roșie existentă la aripioare, gura care față de babușcă este orientată în sus, adeseori pescarii fac confuzia între cele două specii deoarece acestea au și modalități asemănătoare de hrănire, nu doar că aspect.

Reproducere:
Masculii ating maturitatea sexuală la vârsta de un an și femelele de la unu la doi ani. Se reproduce aproape în exclusivitate în ape stătătoare, din aprilie până în iunie, când depune între 90000 – 250000 icre pe vegetație au o culoare ușor rozalie și un diametru de 1,2-1,3 mm.
Perioada de reproducere are loc în funcţie de temperatura apei, de obicei în jurul temperaturii de 18°C, între lunile aprilie şi iunie în ape mai puţin adânci. Icrele aderă de plantele acvatice din care iese puietul la cca 3 – 10 zile. În perioada de împerechere, masculii au culorile mai accentuate.

Pescuitul:
“Tehnica” de pescuit folosită pentru a prinde acest pește diferă în primul rând de temperatura apei. Pe timp de iarnă când apa este rece iar peștele se hrănește apatic se recomandă folosirea unor linii de finețe:
– firul principal 0.10-0.12
– forfacul de la carlig 0.08-0.10
– cârlig nr. 16-18
– pluta de pâna la 3gr

Acest peste se poate prinde la copcă cât și clasic fiind unul dintre puținii ciprinizi care mănâncă și pe sub gheață.
Ca si nadă se recomandă larve și viermi combinați cu Benzar Ice Mix, în cantitate redusă. (atenție aceasta nadă are efectul scontat doar în apele care au temperatura sub 10 grade…desi nada Benzar Ice Mix are efect si în ape mai calde doar într-o combinație cu un alt mix specific anotimpului respectiv).

Pe masură ce apele se încălzesc apetitul rosioarei crește. La începutul primăverii și la sfârsitul toamnei o putem prinde în special la momeală vie: larve, viermi sau râme.

Finețea liniei este de asemenea esențială:

– firul principal 0.12-0.14

– forfacul de la carlig 0.10-0.12

– carlig nr 14-16

– plute intre 0.3-0.5gr

Nada recomandată în astfel de ape poate fi Sensas Gros Gardons 3000, simplă sau în combinație cu Benzar Ice Mix, alături de viermi și larve.
Si platica sau carasul pot fi atrași ușor de aceaste combinații.
Nada este de 2 tipuri cea mai deshisă recomandată pt albitură si cea mai închisă merge bine și la crap. Nada poate fi folosită și în pescuitul la feeder, cu condiția de a avea o consistență moale pentru a se desprinde ușor de pe năditor atunci când ajunge pe substrat.
În perioada când apa are o temperatură mai ridicată, roșioara are un comportament diferit, devenind adeseori un peste cu apucături de răpitor.

Ca si momeli putem utiliza o gama largă de momeli, viermi de carne, râme, bile de pâine sau mămăligă, porumb, etc.

Deși trăsăturile for fi mai rare decât la momeala vie peștii vor fi considerabil mai mari.

Roșioara se poate prinde și la spinning folosind năluci mici și ușoare precum twisterele (în special gruburile deoarece imită viermii),
oscilantele până în 5-6gr, și rotativele între 0 – 2,..3g, voblerele de până în 5cm, din acest punct de vedere putem spune că seamănă izbitor cu ruda ei mai mare văduvița.

Dimensiunea legală pentru reținere este 15cm

Să vorbim un pic și de gastronomie!

Pate de pește din roșioară
Ingrediente:

10 kg peste ( caras, platica, roșioară, fileu de sânger), nu obligatoriu!

2 cepe mari
2 morcovi
2 ardei roșii
1 rădăcină pătrunjel
2 rădăcini pastarnac
300 ml ulei
100 ml oțet
foi de dafin, piper boabe, boia de ardei iute/dulce, sare (acestea din urmă după gustul fiecăruia).

Mod de preparare:
Curatăm peștele de solzi și intestine, îl spălam bine si îl punem la fiert cu câteva foi de dafin, un praf de sare , piper boabe si 50 ml otet, la foc mic.

Curățăm rădăcinoasele și ceapa; Rădăcinoasele se dau pe răzătoarea mică ardeii îi coacem, îi curățăm de coajă și semințe, apoi îi tocăm în cuburi mici.

Când peștele a fiert, îl scoatem din apă si-l lăsăm la răcit. Încingem o tigaie cu ulei, călim ceapa tăiată mărunt, iar când devine sticloasă adăugăm rădăcinoasele și ardeiul copt, le lăsăm la călit, apoi adăugăm un polonic din supa de pește si lăsăm sa fiarbă cam 15 minute.

Curățăm peștele de oase și îl dăm prin mașina de tocat. Amestecăm prăjeala cu pasta de peste, adăugăm oțet, sare, piper și boia după gust.

Dacă vrem să le păstrăm pentru mult timp, vom pune în borcane, le sigilăm bine și le sterilizăm la foc pentru 1 oră și jumatate.

Dacă v-a plăcut articolul nostru puteți apăsa butonul LIKE pentru notificarea automată a viitoarelor noastre publicații

Fire întinse și… pofta bună !