Salutare prieteni. Nu stiu de ce, dar mi-a venit asa un dor nebun sa pescuiesc pe ape de munte, acolo unde Pastravii (pistruiatii) cei frumosi isi fac veacul dar si alte specii printre care si Lipanul despre care am auzit numai cuvinte de lauda. Interesant este faptul ca aceasta specie in procurarea hranei (larve, crustacee, viermi, moluste) dar si insecte, pe care nu ezita sa le prinda din zbor, sare din apa. Am hotarat impreuna cu sotia mea sa facem un concediu de neuitat in zona Maramuresului, mai exact in localitatea Viseul de Sus, renumita localitate pentru celebra ”Mocanita” dar si pentru peisajele spectaculoase. Faptul ca in zona se afla doua rauri importante zic eu (Vaser si Viseu), care gazduiesc cele doua specii amintite mai sus m-a facut sa imi iau cu mine echipamentul de spinning. Am contactat un bun pescar de pastrav si lipan (el pescuieste chiar si fly) care mi-a oferit cu mult calm si politete informatiile necesare capturarii acestor specii. Am reusit si am gasit o pensiune rezonabila care avea gradina chiar langa salbaticul Vaser. Am procurat biletele de calatorie (tren) de la agentia CFR Iasi. Am plecat din Iasi dimineata iar in jurul orel 13.30 eram in Dej de unde am schimbat cu destinatia Viseu. Gazda noastra ne-a primit in jurul orelor 18.00 cu mare drag. Dar sa nu mai lungim vorba si iata cum a aratat una din partidele mele memorabile din dimineata zilei de Duminica a inceputului de august 2019.

”Povestea Lipanului de Vaser”
Una dintre cele mai spectaculoase partide de pescuit pe care am trait-o in cei 45 de ani de cand imi curge prin vene acest microb.
Am plecat in jurul orelor 8.00 din Viseul de Sus.
Am traversat Podul de langa Piata (care in acea duminica era plina) si am urmat cursul râului Vaser afluent al râului Viseu pe partea dreapta a sensului de coborare, deci stanga cum urci in amonte, practic am urmat traseul celebrei ”Mocanita” care este dincolo de râu.
Surprinzator pentru mine a fost apa de un limpede cristalin fata de vineri cand am pescuit.

Acest lucru m-a facut sa ma incarc cu speranta ca voi gasi pastravi frumosi, pentru ca mii doream inca de cand am plecat de la Iasi.
Minicascadele, apa involburata, povarnisurile, erau si ele un plus avantaj pentru mine, cu cat inaintam in amonte râul se ingusta treptat.
In drumul meu, asa cum e si normal, am luat legatura cu mai multi localnici care mi-au transmis ca aceasta specie exista, doar ca trebuie sa merg cam 15 km in amonte.
Ei si ce daca! zic eu in gandul meu.Un fleac! Cu pasi rapizi ma indrept in inima muntilor dragi mie.
Cu fiecare metru pe care il faceam, gandurile mele erau doar la acest superb peste al apelor de munte, insa nu mica mi-a fost mirarea cand in drumul meu am dat peste foarte multe gatere.Practic acolo unde intervin utilaje, constructii, podete etc. pistruiatii fug care incotro.

Ajuns la km 11.4 am reusit sa dau peste un pescar foarte cunoscut in zona, domnul Vasile Michitus, de la care am aflat ca sunt pastravi in zona, dar sa fiu atent ca poate intra accidental si Lipan.
Am reusit sa pescuiesc cu domnia sa (el la musca), in jur de juma de ora, timp in care a trecut pe langa noi si frumoasa MOCANITA, dar si celebrele sale capre.

Vazand nea Vasile ca pescuiesc cu o rotativa aurie mi-a recomandat sa pun una argintie pentru ca pastravii o vad de la distanta, indicandu-mi locul unde avusese chiar el atac, inainte sa vin eu.
Am cautat in mica mea trusa la repezeala rotativa indicata si am schimbat imediat ajutat fiind si de agrafa rapida.
Fac cateva lanseuri si fara sa exagerez, cam la al treilea, un superb Lipan de Vaser a iesit din adanc si a atacat cu forta rotativa.
Practic o fractiune de secunda mi-a stat inima in loc. Fac o intepare scurta si hop! Eram in al noulea cer. Dar ce folos??Poate ca lipsa de experienta a contat. A dat de doua trei ori din cap si dus a fost.
Oricum nu aveam de gand sa il retin, stiind foarte bine ca este interzis acest lucru, dar m-a impresionat dimensiunea acestuia(peste 600 g) si in special faptul ca iese foarte rapid dintre pietre atacand naluca. Culorile sale m-au impresionat enorm: verzui-cenușiu pe spate, flancurile gălbui-roziu sau vânăt-argintiu, iar abdomenul alb argintiu, uneori bătând în roșu. Inotatoarele sale galben-roscat practic te ametesc si te lasa cu gura cascata.

O experienta care cu greu o voi putea uita.
Ploaia si-a facut aparitia iar nea Vasile mi-a recomandat sa cobor cu mocanita inapoi spre statiune altfel o sa ma ude pana la piele.
Zis si facut. L-am salutat respectuos nu inainte sa facem o poza de final. Deci in total 22,8 km astazi.
Maine voi merge cu familia sus la Paltinu alaturi de Mocanita, sper ca macar de acolo sa va arat ceva pistruiati, daca nu cumva vor fi si alte surprize, dar gandurile mele va sta o buna bucata de vreme la aceasta spectaculoasa partida de pescuit. Cu siguranta ma voi intoarce in aceste locuri pline de istorie, locuri salbatice si pline de farmec. Imi va fi dor de mirosul de brad, de cetina pura dar si de drilul cu acest print al apelor de munte care este ”LIPANUL”
Hai sa aveti fire intinse si spor la citit.
Iubesc pescuitul.Iubesc Romania.??????

O poveste de Dan Chirosca