Astăzi este despre tanti Maria! O femeie în vârstă și din păcate foarte nevoiașă! Cu toate acestea dânsa pescuiește! O face chiar regulamentar, fără parașute, ca alții de vârsta ei, doar cu o undiță veche de 20 ani, serie veche din fibră de sticlă, un nailon vechi și creț cu câteva noduri pe el, plumbi din bucăți și un singur cârlig. Dacă este grea undița?! Oh DA!!!
Ce m-a uimit destul de mult!? Faptul că deși era în aer liber, stimabila noastră doamnă avea pregătită și masca de protecție, o ținea ce-i drept la bărbie. Oricum tare asta! Față de mulți dintre noi care nu o mai purtăm nici unde trebuie… M-a bucurat tare asta, era semn că femeia ține la sănătatea și viața ei!

Fiind la cca 30m de dânsa, n-am putut rezista să nu intru cu ea în vorbă! Era destul de timidă la început, nu ne cunoșteam! După câteva vorbe “de-ale pescarilor” aflu exact ce nu-mi doream mai mult 😞. Tanti Maria este bolnavă, trebuia să plece acasă să-și facă insulina. I-am spus de ce mai stă, că are deja de-o prăjeală acolo în bidonul de 5 litri, uitasem să vă spun, somotei pitic (ameirus nebulosus) spaima pescarilor din România!👿
Acum stați jos să nu cădeți! Mi-a răspuns că îi strânge pentru zile negre, când se va întoarce de la spital dacă nu mai poate pescui, să aibă ceva în frigider!🥺

Deja vorbea cu noduri, simțeam nevoia să fac ceva, inițial mi-a trecut prin cap să îi spun cuvincios sărut mâna și s-o las cum am găsi-o.
Normal că n-am putut face asta! Nu pot! Și uite așa i-am câștigat încrederea lui tanti Maria și mi-a mai spus câte ceva! Eu vroiam sa dau o fugă să-i aduc câte ceva din trusa mea, niște cârlige, fire, plute, plumbi, un juvelnic, dar și o undiță cel puțin! Riscam dacă plecam să nu o mai găsesc. Când se hotărî totuși să renunțe la a pescui (pe o căldură de 37°C) și să plece….. Îmi ceru un leu dacă am să-i dau, de fapt m-a rugat! Nici nu mai știu ce a motivat, nu eram în stare să mai procedez, știu că am băgat mâna prin buzunare și i-am dat aproape tot ce-am găsit fără echivoc! Atunci a început să plângă mulțumindu-mi de nenumărate ori!

Ce-am mai aflat de la dânsa? Păi trăiește singură, soțul i-a murit, are datorii la curent electric și mai spunea ceva de căldură (bănuiesc că pt sezonul rece), de pensie mi-a fost jenă s-o întreb dacă are și cât are… Suferă de diabet și face insulină de două ori pe zi din ce am înțeles; I s-a scos și apă de la plămâni; Telefon mobil nu are! Are destul de puțin omul acesta chiar de nu mai are prea mult timp în viața asta, nu credeți?
Putem face o schimbare în viața ei?
Cert este că este un om ce are nevoie de tot sprijinul pentru a duce o viață decentă! Iar dacă practică pescuitul să o facă de plăcere, nu pentru supraviețuire! Este inuman!!! Indiferent ce-a făcut cineva la viața lui trebuie ajutat!

Ei dragilor, asta m-am hotărât și eu să fac, să o ajut cu ce pot pe tanti Maria, obligatoriu cu ceva din trusa mea de pescuit, dar și cu ce voi mai găsi pe acasă, eventual și cu ceva bănuți dacă voi strânge!
Sper să se întoarcă de la spital și sper să o găsesc luni acolo să pot să mă țin de promisiunea făcută față de ea!
PROMIT SĂ VĂ ȚIN LA CURENT CU VEȘTI BUNE ȘI BINEÎNȚELES ÎNCERC SĂ SURPRIND ȘI PE CAMERĂ CHIPUL EI CÂND VA PRIMI PACHETUL CU SURPRIZE 🤗

Se petrecea astăzi 30.06.2020 pe râul Dâmbovița din capitala noastră dragă…

Până atunci fire întinse tuturor și nu uitați să fiți mai buni! Asta ne face cu adevărat fericiți!

Autor
Andriescu Mihai Bogdan