Eram în ultima zi, suparat de pierderea juvelnicului, de mai multe ori am început să strâng din bagaj dar ceva mă trăgea înapoi, ăstia ai mei mă înghioldeau ca să mai stăm, am mai stat vreo oră două timp în care am cules un rucsac de scoici,.. bă frate dar scoici babane. Când am vazut eu că e treabă bună ma gândeam cum sa mai scap de bagaje să pot lua acasă măcar scoici, băieții au zis să-mi dea fiecare cate 1-2kg de pește să nu vin cu mâna goală, dar eu mândru..nu ! Am pus ochii pe celofan, pe cearceaf, pe o pătură și (împachetate) sul le-am aranjat frumos în boscheți în pădure…am renuntat și la jumătatea sticlei cu rom, (1 litru), eu având un bidon de doi litri am beut cu economie😁

Eu împreună cu unul Lăptic din Sebastian, Dan pe numele său care era mai tot timpul cu mine, am luat-o la pas înainte. Ceilalți trei Vacă (Mihai), Bogdan și alt Dan rămaseră mai în urmă, ..trecem râulețul, urcăm via și am ajuns sus pe deal parcă mai repede decât o făcusem la venire. I-am așteptat și pe ceilalți delectându-ne cu niște mega struguri “țâța vacii”. Au sosit și ai nostri, dar stai…vroiau și ăștia struguri și vroiau și pt acasă, de parcă în București nu existau… păi asta a pus capac, am plecat cu Lăptic al meu si le-am zis că ne vedem în gară, ce-i drept ne gândeam să dăm buzna în buticul din spatele gării să savurăm o bere rece, era la modă pentru noi ăștia mai nepretențioși Fulger😋, un fel de Newmark din zilele noastre, dacă era rece nici nu mai conta.

Încetișor așa frumos am ajuns la liniile de cale ferată, eu curios de fel, ma cam uit de obicei în stg/dr după orișice, o șopârlă, un șarpe, de…nebun…și fratilor, cum ma uit eu peste șine vad la 10-15 m înainte o agendă, o carte.
Mă chiombez mai bine și ce credeți, văd bani de jur împrejur. Pe lângă noi nimeni (mă gândeam la vreo farsă)… Nu era nici o farsă! Apropiindu-mă pe la 5-6m am sarit amândoi ca la rugby frate direct pe traversele șinelor, ne-am rupt genunchii, coatele vai mama noastră, că fraților, nu am găsit 20.000-30.000 mii de lei cum erau banii atunci…ci 280.000 de lei în bacnote din alea de 10.000 roșiatice…partea mea era parca 180.000 restul i-a rămas lui Lăptic, ne-am pupat ne-am luat în brațe, multumit până la Dumnezeu Dan că a venit cu mine și nu s-a dus cu ceilalți ehee viață pe noi acum, cred ca am numarat banii aia 10 minute nu credeam ca ni s-a întâmplat chiar nouă.

La cam o jumătate de oră vin și ceilalți, când ne-au vazut țopăind ca nebunii prin gară s-au pus pe râs, mai ales că tocmai plecase un tren, “proștilor, huoo, am pierdut trenul” râdeau ei. Când le-am aratat bănetul, au amuțit…bă da au amuțit că lumea😁 Ba la un moment dat ziceau vezi domne că noi am avut mereu bani cu noi și am ținut secret, etc. Într-un final ne-au crezut ca nu aveau încotro, puteam să avem bani la noi dar nu atâția. Era vremea să ne răcorim gâtlejurile uscate, am mers în spatele gării unde era un birt cu două măsuțe afară cum mai găsim și azi prin provincie, unde de la acele măsuțe ești spionat de când ai intrat pe stradă și până la ieșire🙂 I-am făcut vânzare lui nenea ăla de acolo cum nu a avut parte decât de sarbatori și în zilele de salariu… Am luat bere (Fulger) până am umplut rucsacul unuia de numai putea merge saracu’. Am mai luat și vin, am luat și ceva tărie, de has (mâncare) nu avea decât câteva conserve cu pateu și crenvuști la borcan, am luat și din alea decât nimic, în loc de pâine am luat biscuiți (Picnic) vreo 15 pachete și alte “minunății”, ciungă, țigari, etc. Ce puteam noi să luăm atunci la anii noștri, telefoane mobile nu erau, telefonai cu cartela, beția era baza bat-o vina😁
Ce credeti că a urmat în seara aceea și încă 3-4 zile la rând ? Dar asta vă voi spune în povestirea urmatoare 🙂

Închei aici pentru seara aceasta nu înainte de a vă spune fire întinse tuturor și bineînțeles urmăriți-ne în continuare!