Așa cum am promis, revin cu postarea finală după săptămâna mea de vis! Sper să aveți răbdarea să citiți până la capăt.
Am început de Marți dimineață, când am încărcat două mașini și o remorcuță cu o grămadă de bagaje.

Chiar când am terminat de încărcat, a început o ploaie destul de urâtă, dar nu ne-am descurajat! Am pornit către Dunăre!

În 15 minute am ajuns la destinatie!
Locația cred că o știți deja dar o voi spune iar: Sat Dunarea, Jud. Constanta – (Pădurea spre Nord – Capidava).
Am ajuns la locul de campat și pescuit pe ploaie, am întins o umbrelă și usor usor, am început să aruncăm câte o lansetă.
Am delimitat bine zonele, în amonte zona de crap, în fața taberei zona de feeder, în aval zona de rapitor. Ne-am întins pe vreo 50m (plus că mai țineam un loc pentru niste colegi de pe grup care veneau de la Bucuresti a doua zi).

Prima zi am nădit când am ajuns, cam 10kg, apoi seara încă vreo 10 și așa am procedat în fiecare zi, doar ca am redus cantitatea. Am avut două ratări la feeder (ceva frumușel, așa am simțit eu).
Am incheiat ziua cu un ceaun de miel, un foc si o chitară🤗

A doua zi am nădit iar. Am început să avem câteva trăsături și au început să își facă apariția primii carași și un morunaș frumos.
Până seara am reușit să scot cam 3-4 kg de caras. După amiaza am curățat peștele și am dat drumul la o delicioasă ciorba de pește (clasica lipovenească, nu “fițe”)

Seara aveam bilete la spectacol!
Simțeam de câteva momente că suntem urmăriți! Cineva era chiar lângă noi dar nu vedeam nimic! Am bătut cu lanternele încolo și încoace, nimic! Dacă erau niscaiva coioți ori vulpi, le dibuiam însă nu erau!
Deodată fără sa vreau îmi îndrept privirea către salcia de lângă noi și atunci am observat cine era musafirul nostru! 😁 Era o bufniță frumoasă ce asculta liniștită acordurile chitarei mele care împreună cu glasul meu obosit de atâta muncă cu “sucul de struguri”, abia mai răzbea în liniștea de pe malul Dunării! Se pare că și ei i-a plăcut, căci nu s-a arătat sperioasă ci mai degrabă curioasă 🤗 Nu voi uita curând acest spectator nocturn!

Stând la foc cu prietenii, am început să auzim frumoasa simfonie a puilor de baltă. Amintindu-mi de ce am învățat crescând pe malul Dunării, am zis să le împărtășesc și oaspeților noștri din experientele mele, așa că am reușit să prind câteva broaște pe care le-am sacrificat și le-am gătit. Gătit în sensul că au fost doar date cu sare și puse pe țepușe. Prima reacție a lor a fost: “omul este nebun și noi nu mâncăm așa ceva”, dar la insistențele mele au gustat. Nu mă puteam opri din râs când au plecat la vânătoare de broaște deoarece mai voiau😂😂😂
Am zis sa povestesc puțin și despre partea aceasta. Chiar a fost amuzant!

A 3-a zi a fost cea mai bună, de la ora 8 a început să mănânce carasul. Menționez că am găsit un prag cam la 25m și am dat clipsat doar acolo. Am prins 12kg de caras la un singur feeder. Am fost pe tot malul și nimeni nu prindea nimic. Se pare ca a peștele s-a adunat în pragul meu😁
Am folosit o nadă ieftină, vărsată cu aromă de căpșuni, amestecată cu porumb, floarea soarelui și soia macinate, am mai avut ceva nadă de apă rece rămasă, am pus cam doi pumni, un pumn de pelete de 3 cu aroma de miere. La cârlig am folosit 4 viermusi.
Coșuleț de 80g și forfac de aprox 70cm, cârlig de 12.
Am uitat să specific, în primele două zile apa era în scădere, în a 3-a a stat și din a 4-a zi a început să crească.
Am terminat seara cu încă o ciorbă și… poate prea mult whiskey😁🙂🤫

Ziua 4 a început cu apa crescută și curent mare. În primele ore nu am avut nicio trăsătură, așa că am schimbat, am pus coșuleț de 100g și am lungit forfacul la 1m. Am reușit să încep iar să prind dar destul de slab. Am încheiat ziua cu 4-5 kg de caras.
Seara s-a terminat cu o delicioasă saramură de pește, gustoasele picioruse de broască, câteva melodii la chitară și, deoarece au venit niște prieteni, ne-am întins la vin (pardon vorbă😁) până la 6 dimineața.

Ziua 5 a fost depresie totală, nu am avut nici măcar o trăsătură. Am profitat de ocazie și am trecut Dunărea înot pentru a cunoaște un alt coleg pescar, pe domnul Popescu Nelu Gabriel. Ma bucur enorm ca am avut ocazia să ne vedem! Am trecut înapoi “acasa” și am avut parte de tristețe, nici o trăsătură toata ziua.
Am încheiat ziua cu zero capturi dar ne-am înecat amarul în niste pulpe la ceaun asortate cu niște vin bun.

Duminică avea să fie, cea mai neagra zi… a trebuit să strângem să plecăm… la fel, nici o prezentare.
Ați observat că nu am spus nimic de crap, ei bine, nu si-a facut simțită prezența!
Somnul nici atât. Am încercat în fiecare seară la somn dar nimic, am folosit râmă neagră, boilies pentru somn, coropișniță, scoică… nimic.
Șalăul a fost și el vizat dar nu a vrut. A intrat unul foarte mic la viermuși și normal ca a fost eliberat.
Aici am sa-l citez pe un coleg de-al nostru de grup, Dunarea te dezamageste de multe ori, dar nu rămâne niciodată datoare (Ionut Spiridon).

Nu a ramas datoare nici de data aceasta!
Am plecat 2 persoane, apoi au mai venit alți prieteni, au plecat au venit alții, a venit familia, a fost superb. M-am întâlnit și cu alti colegi de pe grup “Pescuit la Dunăre”, ceea ce a fost extraordinar 🤗 Am fost singurul care a rămas toată perioada.

Sper că nu v-am plictisit cu povestea mea și sper că v-au plăcut și pozele surprinse facute în această săptămână!
Scuze dacă nu prea am reușit să vă răspund la întrebările adresate la celelalte postări din grup dar nu prea am avut semnal.
Locul a ramas perfect curat, ca de obicei!

  • Vă rog din suflet pe toți să faceți la fel când ieșiți, respectați natura!!!🙏
    Fire întinse tuturor!!!

O poveste de Tortuga Alexandru
(Cosmetizată pe ici pe colo de JE😁)

Ce vreau eu să mai adaug față de cele spuse de noul meu prieten, este că Dunărea nu numai că ne poate hrăni, ea dă concrete de neuitat, spectaculoase prin valurile sale spărgându-se în mal, prin vietățile sale care noaptea uneori ne înspăimântă, această doamnă bătrână unește și oamenii! Dacă ați citit mai sus, Alexandru a traversat-o doar ca să cunoască un om, ce-i drept este ceva cam nechibzuit 😁 dar iată că a fost săvârșit cu bine! Apoi s-a întâlnit cu alții din București, ce poate fi mai frumos?!
În ceea ce mă privește pe mine, îi mulțumesc pentru cele scrise și pentru nenumăratele imagini care mi-au spălat ochii vreme de o săptămână și pentru îngăduința de a le așterne aici la loc de cinste, lângă alte povești pescărești, pentru încântarea cititorului, fie el pescar sau nu!
Toate pozele le găsiți pe postări în grupul

https://www.facebook.com/groups/pescuitladunare/

Numai bine să vă fie și nu uitați, iubiți România în fiecare zi!!! 🙏🇧🇪✌️