Păstruga (Acipenser Stellatus), familia Acipenseridae

Răspândire:

– Păstruga este raspandită în Marea Caspică, Marea de Azov, Marea Neagră, Marea Egee și în afluenții acestora.

– Este o specie migratoare, ca și confrații săi, morunul, nisetrul și cega.

– Din Marea Neagră, păstruga migrează în Dunăre, dar în trecut, păstruga migra pentru reproducere și în afluenții Dunării, Prut, Siret, Olt, Jiu. De asemenea urca în Tisa și afluentul acesteia Criș.

– Este o specie bentonică tipică a apelor costiere din mare și a cursurilor inferioare ale fluviilor dar spre deosebire de celelalte specii de sturioni, poate fi gasită și în straturile superioare ale apei

Descriere:

– Păstruga poate atinge o lungime de 200-210 cm si o greutate de cca 70 kg.

– În Dunăre se pescuiesc de obicei exemplare de 100–150 cm si o greutate între 6–10 kg.

– Păstruga are botul alungit, îngust și turtit dorso-ventral, este un caracter distinctiv, prin care specia poate fi ușor delimitata de celelate specii ale genului Acipenser

– Pielea este acoperită de scuturi pectinate și stelate. Mustățile sunt scurte și nefranjurate.

– Buza inferioară este intrerupta la mijloc.

– Corpul păstrugii este alungit și fusiform.

– Pe spate, corpul este cafeniu-închis sau cenusiu.

– Abdomenul este alb, iar scuturile ventrale au o colorație alb-murdară. Exemplarele din mare pot avea o culoare mai închisă decât cele din fluviu.

Reproducere:

– Păstruga se încrucișează cu toți ceilalți sturioni, cu morunul (Huso huso), cega (Acipenser ruthenus), și nisetrul (Acipenser gueldenstaedti).

– Există două perioade de migrație;

Prima perioadă începe în martie la temperatura apei de cca.10°C, atinge un maxim în aprilie si continuă până în mai.

A doua perioadă, mult mai intensă, începe în august și durează până în octombrie.

– În Dunăre, în primele stadii de viață, puii se hrănesc cu larve de chironomide, trichoptere, efemeroptere și crustacei, în Marea Neagră, ei consumă viermi, moluste și crustacee.

– Adulții se hrănesc de obicei cu pește, dar și cu alte viețuitoare.

– În Dunăre, maturitatea este atinsă la 7-10 ani de masculi și la 10-15 ani la femele.

– Ca și confrații săi sturioni, păstruga nu se reproduce în fiecare an, ci odată la 2-3 ani.

*Cel mai vârstnic exemplar de păstrugă capturat în partea nord-vestică a Mării Negre avea 23 ani.

– O femelă adultă depune ntre 50.000 și 150-180.000 icre.

– Păstruga se reproduce în râuri cu un substrat stâncos, cu prundis, pietriș amestecat cu fragmente de scoici și nisip grosier.

*Prohibiția totală la sturioni a fost extinsă, la finalul lunii aprilie 2016, pentru încă cinci ani, interdicție ce se aplică în continuare pentru toate cele cinci specii de sturioni din Dunăre – cegă, morun, nisetru, păstrugă

*Prohibiția se aplică, de asemenea pentru vânzarea de produse, cum ar fi carne și caviar, provenite de la sturionii sălbatici din Dunăre.

*Pescuitul sturionilor a fost interzis pentru prima oară în România în 2006, pentru o perioadă de 10 ani.

* Pentru a contribui la conservarea sturionilor, WWF a implementat, în perioada iulie 2012—septembrie 2015, în România, Bulgaria și Austria un proiect în valoare de 770.836 euro, “Protejați sturionii, cel mai valoros dar al Dunării”. Acesta a abordat problema pescuitului excesiv, principala amenințare directă pentru supraviețuirea ultimelor populații sălbatice viabile de sturioni din Dunăre, fiind adresat atât pescarilor, autorităților, dar și companiilor producătoare de caviar și consumatorilor.

Fire întinse tuturor și urmăriți-ne în continuare!