Păstrăvul fântânel (Salvelinus fontinalis), este un pește dulcicol, cu un colorit frumos, din familia salmonide, care trăiește în apele limpezi și reci de munte.

Răspândire:
Este originar din Estul Americii de Nord (Canada, Labrador), unde trăiește în regiunea afluenților Golfului Hudson și în regiunea izvoarelor afluenților lui Mississippi.
A fost aclimatizat în Europa în 1884. În România a fost adus pentru prima oară în 1906. La noi este o specie mai rar întâlnită numai în câteva pâraie afluente Mureșului (în Gudea Mică), Someșului Mic (în Negruța, Dumitreasa și Irișoara), Nerei (în pârâul Bei), Moldovei (în pârâul Putna) și Bistriței (de la haitul Iacobeni până la păstrăvăria Argestru). Trăiește în partea cea mai de sus a pâraielor de munte, bogate în oxigen, unde temperatura, obișnuit, nu depășește 15°C.

Descriere:
Are obișnuit o lungimea totală până la 20-26 cm și o greutate de 100-160 gr la noi în țară. Poate trăi 7 ani.
Corpul este alungit, aproximativ cilindric. Gura terminală, largă, este prevăzută cu dinți ascuțiți. Limba poartă dinți. Marginea înotătoarei dorsale dreaptă sau ușor convexă, cea a înotătoarei anale slab concavă, înotătoarea adipoasa situată deasupra porțiunii posterioare a înotătoarei anale sau imediat în urma acesteia, înotătoarea caudală este ușor scobită. Culoarea spatelui este verde-măslinie, cu dungi șerpuite, mari, întunecate; flancurile sunt aurii-portocalii, stropite cu puncte roșii sau galbene, înconjurate cu albastru; abdomenul albicios, cenușiu sau bătând în portocaliu.
Înotătoarele pectorale, ventrale și anală roșietice, cu marginea albă și cu o dungă cenușie imediat lângă marginea albă. În timpul reproducerii, colorația este extrem de vie, făcând din fântânel unul dintre cei mai frumoși pești de apă dulce. În această epocă, abdomenul lor devine roșu.

Hrana:
Hrana constă în special din insecte, atât acvatice (efemeroptere, trihoptere, plecoptere, tendipedide), cât și terestre (formicide, coleoptere etc.), se hrănește și cu crustacee, moluște și viermi.

Reproducere:
Aceasta are loc toamna, începând cu luna octombrie sfârșind cu jumătatea lunii noiembrie, când femelele depun între 2500 si 5000 icre de kg/greutate corp, cu un diametru de 3-4 mm.
Devine matur sexual la vârsta de 2-3 ani. Împerecherea are loc în vecinătatea locului în care trăiește același mod ca și păstrăvul indigen.
Depune icrele între pietrișul de pe fundul pâraielor, în octombrie-decembrie.
Se cultivă în crescătorii, dar cu multă caznă, fiind sensibil la boli.
Micile progenituri ies din icre prin luna martie, când acumulează 350-400 grade-zile.
Având aceeași perioadă de împerechere ca și păstrăvul indigen și trăind astfel împreună, se încrucișează cu aceștia dând naștere la așa-numiții “păstrăvi tigru” caracterizați prin dungile cafenii de pe flancuri, unite între ele sub forma de figuri neregulate în centrul cărora se află câte un punct de aceeasi culoare. Lipsesc dungiile colorate ale aripilor ventrale. Hibrizii rezultați astfel sunt sterili.

• Fântânelul din apele naturale este apt pentru reproducere mai devreme decât păstrăvul indigen.

Pescuitul:
Aici nu sunt semnalate diferențe între modul de al pescui, întrucât stilurile cât și sculele sunt/pot fi identice cu cele ale păstrăvului de râu. Cine a citit articolele noastre anterioare știe despre aceste consemnări.

Dimensiunea legală pentru reținere 20cm!

Valoare economică:
Carnea e mai puțin gustoasă ca a păstrăvului indigen și a păstrăvului curcubeu. Peștele este, însă, prețuit pentru pescuitul sportiv. Se încrucișează cu păstrăvul indigen, dând hibrizi nefecunzi.

Surse autori:
Petru Bănărescu. Fauna Republicii Populare Române. Vol. XIII : Pisces – Osteichtyes (Pești ganoizi și osoși). București. Editura Academiei Republicii Populare România, 1964.

George D. Vasiliu. Peștii apelor noastre. București : Edit. Științifică, 1959.

S. Cărăușu. Tratat de ihtiologie. București, 1952.

L. Lustun, I. Rădulescu, V. Voican. Dicționar piscicol. Editura Ceres. București 1978.

Th. Bușniță, I. Alexandrescu. Atlasul peștilor din apele R.S. România. București, 1971