Păstrăvul fântânel (Salvelinus fontinalis)

Acest prinț al apelor de munte aparține bineînțeles familiei salmonidelor.

Răspândire:

– Fântânelul este originar din regiunea râurilor de pe coasta atlantică a Americi de Nord.

– A fost introdus în Europa în jurul anului 1889, iar la noi prin anul 1906, în câteva ape de munte din Moldova, Valea Barnarului, Valea Putnei si Valea Tarcăului. Tot prin aceeași vreme a fost introdus  în câteva ape din Transilvania, în Valea Gudei, afluent al Mureșului lângă, lângă pârâul Toplița afluent al Somesului Rece, și Valea Putnei-Suceava.

– A mai fost introdus în anii1966-1967 sub formă de puieți aduși de la Păstrăvăria Valea Putnei în Taul Steviei denumit și Taul de sub Retezat unde s-a dezvoltat excepțional.

– Aflat în arealul sau vechi pe cale de dispariție, fie datorită exploatarilor forestiere și a apei tulburi, fie captărilor hidroenergetice, păstrăvul fântânel are asigurată la noi continuitatea speciei datorită lui în Taul Steviei unde, fiind în afara traseelor turistice datorită accesului dificil, este ferit de braconaj.

– Fiind un pește de apă rece și limpede este indicat a fi introdus în zona izvoarelor și pâraielor, unde de obicei păstrăvul indigen își limitează accensiunea, deci mai ales în zona superioară alpină.

– A fost introdus în majoritatea păstrăvariilor cu apa rece, înlocuind treptat păstrăvul curcubeu care preferă ape cu temperaturi mai ridicate.

– La momentul în care vorbim, mai bine de 2/3 din productia de păstrăv de consum a păstrăvariilor noastre este dată de păstrăvul fântânel de proveniență inițială din Cehoslovacia.

– A mai fost introdus în mediul natural în lacurile din munții Retezat în 1979 unde s-a dezvoltat în condiții de mare rapiditate, însă apoi extras prin pescuit până la ultimul exemplar.

Descriere:

– Fântânelul este ruda apropiată a păstrăvului ididigen, fie întrecându-l pe acesta prin armonia culorilor care-i dau o frumusețe neasemuită și îi conferă titlul de cel mai frumos salmonid de la noi, după lipan bineînțeles.

– Corpul este mai suplu decât al păstrăvului indigen și este acoperit cu numeroși solzi mici.                                 

– Are spatele brăzdat de dungi șerpuinde portocalii, pe un fond verde măsliniu.

– Flancurile sunt de culoare variind între argintiu, portocaliu și roșu și sunt presărate cu numeroase steluțe cu colțuri rotunjite, de culoare portocalie sau roșu-carmin, unele din ele fiind înconjurate cu inele albăstrui.

– Înotătoarele ventrale, anala și codala sunt roșiatice și au la margine câte o dungă de culoare alb-lăptos, brăzdată terminal cu o  neagră. Înotătoarea codală are această dungă numai la baza de jos a ei.

– Dorsala are culoarea spatelui și este brăzdată și ea de dungi șerpuinde.

– Femela are culori mai șterse decât masculul

– Până spre mijlocul celui de-al doilea an de existență, ca și păstrăvul indigen, are pe flancuri niste umbre rotunde-ovale. În timpul împerecherii, abdomenul devine roșu-porocaliu cu pete negre care împreună cu maxilarul ușor curbat, îl face ușor de deosebit de femelă.

– Exemplarele crescute  păstrăvării pierd mult din colorația frumos armonizată, culorile devenind șterse și uniforme.

– Are  gura mai mare decât pastravul indigen și este prevăzută cu dinți maro, încovoiați, care îi dau dau caracteristica de mare rapitor.

Mod de viață:

– Spre deosebire de păstrăvul indigen, fântânelul este un pește vioi, veșnic în mișcare, adăpostul jucând un rol secundar în viața lui.

Creșterea temperaturii apei peste valoarea de 17°C îl face să migreze înspre izvoare, în căutarea temperaturilor mai scăzute.

– Hrana este constituită din melci, râme și diferite insecte, fie de la suprafata apei, fie de pe fundul ei. Consumă uneori și semeni mai mici de-ai sai.

– Creșterea este mult mai rapidă decât a păstrăvului indigen, devenind apt pentru pescuitul undiță la vârsta de doi ani, când atinge o lungime de 20-25cm și o greutate de 150-200 grame.

– Crescut în păstrăvării din abundență, înregistrează greutăți mai mari, atingând la începutul celei de a 3- a veri 250gr, iar la sfârșitul celei de a 4-a veri 550gr și 35cm lungime. Greutatea maximă înregistrată în păstrăvării este de 1kg.

Reproducerea:

– Aceasta are loc toamna, începând cu luna octombrie sfârșind cu jumătatea lunii noiembrie, când femelele depun între 2500 si 5000 icre de kg/greutate corp, cu un diametru de 3-4 mm.

– Devine matur sexual la vârsta de 2-3 ani. Împerecherea are loc în vecinătatea locului în care trăiește același mod ca și păstrăvul indigen.

– Micile progenituri ies din icre prin luna martie, când acumulează 350-400 grade-zile.

– Având aceeași perioadă de împerechere ca și păstrăvul indigen și trăind astfel împreună, se încrucișează cu aceștia dând naștere la așa-numiții “păstrăvi tigru” caracterizați prin dungile cafenii de pe flancuri, unite între ele sub forma de figuri neregulate în centrul cărora se află câte un punct de aceeasi culoare.

– Lipsesc dungiile colorate ale aripilor ventrale. – Hibrizii rezultați astfel sunt sterili.

– Fântânelul din apele naturale este apt pentru reproducere mai devreme decât păstrăvul indigen.

Carnea fântânelului e mai puțin gustoasă ca a păstrăvului indigen și a păstrăvului curcubeu.

Pescuitul:

Aici nu sunt semnalate diferențe între modul de al pescui, întrucât stilurile cât și sculele sunt/pot fi identice cu cele ale păstrăvului de râu. Cine a citit articolele noastre anterioare știe despre aceste consemnări.

*Dimensiunea legală pentru reținere 25cm!

Fire întinse tuturor și urmăriți-ne în continuare!