Păstrăvul curcubeu sau păstrăvul american (Oncorhynchus mykiss) este un pește teleostean, răpitor, dulcicol, din familia salmonidelor, originar din apele reci curgătoare din partea apuseană a Americii de Nord.

Răspândire:
În Europa a fost adus în anul 1882 și se crește în păstrăvării. Este mai puțin pretențios în ceea ce privește temperatura și conținutul de oxigen al apei, și din această cauză se poate crește și alături de crap în heleșteie. În România se cultivă în păstrăvăriile din Prejmer, Slănicul-Moldovei etc. și a fost introdus și în unele ape curgătoare
El este adesea găsit în fermele piscicole de apă dulce și este mai puțin pretențios comparativ cu ruda sa păstrăvul păstrăvul de râu (Salmo Trutta Fario).

Habitat:
Păstrăvul curcubeu preferă să trăiască în ape repezi bogate în oxigen cu temperaturi scăzute.
Are ca și spațiu de trai, arealul ce este ocupat de rudele sale.
Deoarece nu este la fel de pretențios în ceea ce privește temperatura apei și conținutul ei în oxigen, el poate fi întâlnit și la altitudini mai mici, anume în regiunile preferate de lipan sau chiar și de scobar. Este cunoscut faptul ca la aceste altitudini mai mici apa este mai caldă, uneori mai tulbure și cu un continut în oxigen mai redus decât cel al cursurilor superioare dintre munți ale râurilor.
În apele naturale, locurile preferate ale păstrăvului curcubeu se află în jurul pietrelor, al diferitelor obiecte mai mari picioare de pod, stâlpii din apă, sub malurile spălate ale râurilor.
Dacă apa nu-i aduce hrană îndestulătoare, părăsește aceste locuri, vă trece la vânătoare.

Descriere:
Denumirea de “curcubeu” provine de la dunga irizantă, de pe mijlocul corpului, ce este multicoloră și conține o parte din nuanțele unui curcubeu (în funcție de mediul în care trăiește este mai mult sau mai puțin accentuată).
Culorile acestui păstrăv sunt brune-verzui, uneori albăstrii – metalice cu puncte negre pe spate, pe lateral este cenușiu cu puncte negre, iar abdomenul este alb-argintu. Înotătoarele au și ele puncte negre.
Corpul păstrăvului curcubeu este alungit, ușor comprimat lateral și învelit cu solzi mici. Botul este obtuz gura largă ce conține dinți puternici.
Pe corp se disting mai multe pete mici nemărginite cu alb.
În mod normal păstrăvul măsoară până în 30cm în lungime și 1-1,5 kg în greutate, poate însă depăși chiar și 50-60cm în lungime și peste 10kg (nu la noi în țară).

Hrana:
În natură singur, păstrăvul curcubeu se hrănește la fel ca ceilalți păstrăvi de la noi, cu majoritatea insectelor ce-i trec pe deasupra și pe suprafața apei, cu diferiți viermi și moluște.
În timp ce carnea pastravului din râurile montane este aproape identică la gust cu cea a păstrăvului indigen, pastravii curcubeu crescuți în heleșteie au un gust inferior, datorită hranei ce-i este oferite.

Importanță economică:
Păstrăvul curcubeu prezintă o importanță economică foarte mare, cel puțin în România, având și ponderea cea mai ridicată din păstrăvarii.
Carnea lui este putin mai grasă decât cea a păstrăvului indigen.
Păstrăvii la nivel general, sunt cei mai siguri din punctul de vedere al conținutului de mercur.
Păstrăvul are un conținut bogat în acizi grași din care omega-3, vitamina D, acid folic, vitamina B12 și proteine.
Păstrăvii de crescătorie sunt unii dintre cei mai siguri peşti de consumat, din punctul de vedere al conţinutului de mercur. În plus este bogat în substanţe nutritive. Conține foarte multe proteine de calitate, care contribuie la buna funcționare a organismului. Pe lângă acestea, are multă vitamina B 12, vitamina B6, niacină, potasiu, fosfor şi seleniu.
Conţine câteva grăsimi, însă acestea sunt grăsimi bune- omega 3, ce ne protejează de apariţia bolilor cardiovasculare şi scad riscul apariţiei unor boli neurologice.

Pescuitul:
Păstrăvul curcubeu mușcă lacom momeala aruncată, iar obosirea lui pune la încercare cunoștințele și priceperea pescarului.
La momentul în care discutăm, tot mai mulți pescari recunosc calitățile “atletice” ale păstrăvului curcubeu.
Deosebit de avantajoasă ar fi de exemplu popularea a cât mai multe lacuri de acumulare dintre munți și din regiunile colinare cu păstrăv curcubeu, lacuri ce nu se găsesc de obicei la distanțe prea mari de așezările urbane. Astfel de lacuri, care au fost populate cu păstrăv curcubeu și prevazute cu dispozitive speciale pentru a impiedica evadarea peștilor din lac, pot deveni minunate locuri de pescuit păstrăv de exemplu lacurile de acumulare Bicaz, Paltinu, Beliș, Vidraru, Tarnita etc.
Echipamentul cât și metodele de pescuit sportiv sunt asemănătoare în linii mari celor descrise și la rubedeniile sale din familia salmonidelor de talia lui (vezi păstrăvul de lac și păstrăvul de râu disponibile tot pe site-ul nostru)

Lungimea minimă admisa la pescuit 20cm!

Fire întinse tuturor și urmăriți-ne în continuare!