Morunașul (Vimba vimba), este un pește bentopelagic anadrom, dulcicol sau salmastricol, ce aparține familiei ciprinidelor.

Răspândire:
Morunașul trăiește în bazinele Mării Negre, Mării Caspice, Mării Azov, precum și în cele ale Mării Nordului și Mării Baltice.
În tara noastră, râurile cele mai populate cu morunaș sunt: Siretul, Prutul, Suceava, Moldova, Buzăul, Bistrița, Crișurile, Oltul, Someșul, Cerna si Mureșul (până în apropierea Reghinului), precum și Dunărea.

Descriere:
Capul este mic, cu botul prelungit deasupra gurii, care se apleacă lateral în jos, în formă de semilună.
Maxilarul superior este mult mai lung decât cel inferior.
Ochii sunt de mărime potrivită.
Solzii sunt astfel dispuși încât alcătuiesc un adevărat “tăiș” în continuarea înotătoarei dorsale.
Pe porțiunea dintre cap și dorsală, precum și pe cea dintre înotatoarele ventrale se poate distinge o dungă neacoperită de solzi.
Capul și spinarea au o culoare plumburiu – albastruie, părțile laterale fiind alb – argintii, înotatoarele

Habitat și mod de viață:
Morunașul preferă locurile unde apa este adâncă, cu fundul nisipos dar nu neapărat. Îi plac mai degrabă apele reci. În apele curgatoare evită locurile cu curenti puternici.
Morunașul trebuie căutat la coturile râurilor, în locurile unde acestea se lățesc și apele mai repezi se întâlnesc cu cele mai domoale, la gurile de vărsare sau în zonele mai adânci ale lacurilor. Umblă în bancuri , deplasandu-se adesea în grupuri mari în cautarea hranei, în aceste zone poate fi pescuit cu maximă eficiență, mai ales dacă locul de pescuit a fost nadit în prealabil.

Hrana:
Se hrănește cu viermi, moluște, crustacee, larve, râme, resturi vegetale.

Reproducerea:
La finalul lunii aprilie, odată cu apropierea perioadei de reproducere, spatele pestelui devine negru cu reflexe albastre, iar aripioarele roșiatice. Pe capul si corpul pestelui apar niste protuberante mici, sub forma unor butonase, raspandite la întâmplare, care fac ca morunașul să nu pară neted la pipait.
Morunașul atinge maturitatea sexuală la varsta de 3-4 ani, când se deplasează în carduri, în lunile mai-iunie, pentru alegerea locului cel mai potrivit in vederea reproducerii.
Cele mai propice sunt locurile foarte putin adânci, liniștite, din albia râului. Zgomotul produs de cozile peștilor, care lovesc puternic apa, se aude la mare distanță.
O femelă depune între 30.000 până la 200.000 boabe de icre.

Tehnica de pescuit:
Se poate pescui în două stiluri, la plută la suprafață și la plumb pe fund.
În cazul pescuitului la plută, este recomandată o lansetă bolognesă lungă de 5-7 metri (în locurile foarte adânci), mulineta cu viteza mare de recuperare, cu raport 6,3:1, fir pe tambur 0,14-0,16, forfac de 0,10-0,12 mm. Plumbajul, culisant, 3-4-6 grame, în functie de curent.
Carligele, nr 14, 16, 18, în funcție de momeală. Pluta folosită poate fi o culisantă de 5 grame. Este foarte important sa stabilim exact momentul cand mușcă peștele, deoarece morunașul scuipă foarte repede momeala cu cârligul. De aceea, se înțeapă ori de cate ori ni se pare ca pluta se comportă ciudat.
Pentru pescuitul la plumb pe fundul apei se folosește un plumb culisant de 15-20 grame și un singur cârlig, forfacul fiind de 15 cm. Momeala este aceeași ca la pluta: viermi, chironomida, râmă, boabă de porumb, cocoloș de mămăligă. Înțepătura trebuie să fie fermă, de obicei morunașul se înțeapă singur, varful lansetei semnalizand prin miscari violente momentul înțepării.

Nadirea:
Modul cel mai eficient de nădire este cu praștia, aruncându-se peleți și viermi.
Dacă curentul este mai puternic și apa adâncă, se poate recurge la bulgări de nadă, în care se adaugă obligatoriu pământ de nadă.
Ca ingrediente în nadă, în funcție de sezon, se folosesc diverse amestecuri. Iarna se pune mamaliga amestecată cu splină de porc dată prin mașina de tocat carne, la care se adaugă câteva chironomide sau râme tocate. Vara se folosește mămăliga amestecată cu boabe de porumb în lapte, putându-se pescui atât la mămăliga, cât și la boabe de porumb.
Atunci cand se face nădirea se ține cont de faptul ca nada trebuie să ajungă în locul în care stau peștii.
Astfel se verifică direcția de curgere a curentului sau, daca acesta se întoarce făcând ochiuri, pentru a ști unde trebuie aruncată nada.

Fire întinse tuturor și urmăriți-ne în continuare!