Lostrița (Hucho hucho)

Face parte din familia salmonidelor și este unul din cei mai nobili pești din țara noastră, din nefericire pe cale de dispariție, acesteia îi mai spune și Puică.

Răspândire:

– În România mai supraviețuiește în câteva râuri și lacuri de munte Dorna, Bistrita, Tisa, Cerna, respectiv Bicaz, Vidra, Vidraru, Bolboci. 

– În urmă cu mai bine de 20 de ani era un pește răspândit in apele de munte și colinare dar pescuitul abuziv și poluarea au dus această specie în pragul dispariției.

– Este încă cel mai mare salmonid din apele noastre, ajungând la dimensiuni impresionante, astfel au fost semnalate exemplare de peste 30 de kg la noi în țară și de 50 kg în Croația.

Descriere:

– Are corpul cilindric și cu gura mare armată cu dinți puternici.

– În general culoarea lostriței este argintie, cu spinarea mai închisă, maro-arămie, roșcată pe laturi. Burta variază de la alb lăptos la galben.

Modul de viață:

– Pe râuri preferă zonele mai joase, chiar sub zona lipanului, intrând până in zona mrenei deci zonele cu curent puternic, ascunzându-se sub cascade, buturugi, pietroaie etc.

– În general trăiește în perechi.

– Îi place sa vâneze pe înserat și noaptea, nici un animal viu care îi poate încăpea în gură nu are scăpare, este un adevarat prădător, insecte, pesti, broaste, salamandre, soareci, păsari mici de apă toate sunt atacate cu furie de lostrită.

Reproducerea:

– După vârsta de 4 ani, prin aprilie-mai, lostrițele se adună în perechi și urca în amonte, unde pot sări peste obstacele de peste 1m înălțime în dorința lor de a ajunge în ape mai sigure pentru depunerea icrelor.

– Într-o groapă săpată cu coada in prundis, femela depune cam 2000 de icre/kg corp.

– Depunerea durează uneori și 2-3 zile, timp în care perechea nu se hrănește și își apară cu îndârjire cuibul.

– Cuibul este păzit apoi în continuare cu străjnicie de pereche până ies puii și încep să se hrănească.

Numarul lostritelor in România a scazut considerabil iar arealul de viață este tot mai mic în fiecare an.

Dacă nu se vor lua masuri speciale de protejare a acestei specii este foarte posibil ca numai in cativa ani lostrița să fie pusă în galeria viețuitoarelor dispărute din România, alaturi de multe altele.

Pescuitul:

– Dată fiind raritatea acestui peste, pescuitul lui este admis numai cu permis special, nominal.

– Dacă pentru pescuitul lipanului sau a păstrăvului de talie mică este preferabil un echipament usor, cu muscă artificiala mică, în cazul lostriței având în vedere mărimea, greutatea și mai ales puterea deosebită a acesteia echipamentul trebuie să fie adecvat.

– Deci nu vom porni la lostrită decât echipați cu scule grele, rezistente.

– Cele mai potrivite lansete au o lungime de 2,5-3m.

– La pescuitul lostriței se utilizează o mulinetă cu tambur generos pe care, la nevoie se poate înfășura rapid firul. Acesta trebuie să fie de 0,25-0,45, iar la forfac se poate folosi și strună din oțel.

– Un fir lung de 100-150m este destul pentru nevoii de a obosi pestele.

– De obicei se folosesc întotdeauna cârlige mari, numarul 1, 2, uneori 3, întrucât gura lostritei este mare.

– Modelul de cârlig depinde de natura momelii: la momeala naturală se folosește cârlig simplu, în timp ce la momeli artificiale sau la lingură este necesar unul triplu.

– Ca și momeală naturală se poate folosi boișteanul, grindelul, zglăvoaca, zvârluga sau broasca, soarecele viu etc.

– Greutatea lingurii poate sa fie în jur de 20-40g.

– Voblerele pot avea o lungime de 125-150mm și o greutate de 30gr.

– În conditii de apă tulbure se obtin rezultate bune cu pește, agatat în cârlig simplu sau triplu, în timp ce pe vreme însorită lingurile argintii-sclipitoare sunt de obicei mai eficiente. – Adesea lostrița mușcă cel mai bine la combinația mușcă artificială-lingură.

– Indiferent de momeală trebuie să fim atenti ca aceasta să nu împiedice agățarea cârligului când peștele a mușcat.

– Mușcătura lostriței este puternică, energică și bruscă în egală masură, lucru care trebuie cunoscut pentru a nu fi luați prin surprindere.

– Sunt cazuri în care pescarul să fie atât de surprins, încât lostrita care a mușcat lingura i-a smucit bățul din mână.

– Lostrita odată ce a înghițit momeala se îndreaptă spre larg, spre apele mai adânci, oprindu-se uneori din înnot pentru a înghiti mai bine. Dacă nu am reusit sa agătăm cârligul de îndata ce a mușcat, este mai bine sa lăsam peștele să înoate puțin înspre adâncuri și numai dupa aceea sa înțepăm cu o mișcare energică, în momentul înțepării, lostrița reacționează cu mișcări foarte agitate, puternice, sărind uneori brusc, zbătându-se în stânga și în dreapta, înotând de regulă în amonte. Pescarul nu trebuie să uite în aceste clipe să țină firul încordat între mulinetă și pește, pentru a păstra contactul permanent.

– Firul întins și elasticitatea undiței servesc la obosirea lostriței, care trebuie facută fără a-i acorda nici un moment de răgaz. Desfășurând și înfășurând firul pe mulinetă, provocam peștele la depunerea de eforturi, iar atunci când dă semne vădite de oboseală se culcă pe o parte și se lasă purtat de curenți, atunci încercăm să-l dirijăm din calea curenților, spre un loc prielnic pentru a interveni asupra sa cu minciogul sau de unde poate fi tras mai ușor la mal.

– În cazul lostriței se utilizează minciogul numai atunci când epuizarea peștelui este absolut evidentă, în caz contrar, cu o miscare bruscă si energică, el poate rupe nailonul, dispărând împreună cu cârligul.

– Prinderea lostritei, mai ales a exemplarelor mari, oferă pescarului sportiv satisfacții de neuitat.

*Lungimea minima admisă la pescuitul sportiv este de 65cm!

*Dacă va plăcut articolul ne puteți aprecia pagina fiind în acest fel la curent și cu viitoarele noastre publicații și diverse informații din teagma pescărească.

* Fire întinse !!!