Linul (Tinca tinca), este o specie de pește ce face parte din familia ciprinide.

Răspândire:
Acest pește care poate fi găsit în majoritatea a apelor de pe continentul nostru.
În România, linul este prezent în unele lacuri, iazuri si bălți. El preferă apele stătătoare, de aceea este foarte rar întâlnit în râuri.

Descriere:
În ceea ce priveste aspectul sau, linul are un corp îndesat. Solzii săi sunt mărunți și îi acoperă toată suprafața corpului.
Gura linului este relativ mică și îngustă în comparație cu corpul său, la fel ca și ochii.
De remarcat este faptul că majoritatea masculilor din această specie sunt mai mici decât femelele.
Acestia pot fi diferențiați față de femele prin faptul că au înotătoarea ventrală mai groasă.
Linul poate avea mai multe culori, în funcție de apa în care trăiește. Astfel el poate fi negru cu nuanțe de verde, galben dacă trăiește în ape mlăștinoase si verde cu nuanțe de cafeniu și galben, dacă peștele își are habitatul în zone precum crescătoriile de crap.
Puținii lini care trăiesc în ape curgătoare au spatele verde si burta galben-aurie.
Lungimea medie a unui lin este intre 20 – 30 de centimetri, în vreme ce greutatea sa poate fi între 400 – 800g. În unele situații în care habitatul îi permite, linul poate atinge și lungimi de până la 50 – 60cm și greutăți de până la 3 kg.

Habitat și mod de viață:
Linul se simte cel mai bine în apele mlăștinoase, cu vegetație subacvatică din belșug. În aceste zone el își caută de mâncare cel mai mult, iar femelele de lin depun icre pe algele de pe fundul apelor.
Pe timp de iarnă peștele își construiește un culcuș în mâl, unde își petrece tot anotimpul friguros.

Hrana:
Hrana linului este constituită în principal din insecte de apă, larve, melci, râme și scoici. De asemenea, el mănâncă și mugurii plantelor subacvatice.
Deoarece este un pește lent își consumă cu greutate hrana, din acest motiv alte specii profită și îi fură adesea mâncarea.

Reproducere:
De regulă linul devine matur din punct de vedere sexual după trei-patru ani de viață.
Aceasta are loc la jumatatea primăverii și se încheie până pe la sfârșitul verii.
Temperatura apei trebuie sa fie în jur de 20 de grade pentru ca acest proces să aibă loc așa cum trebuie.
O femelă de lin depune cam până la 500.000 – 600.000 de boabe de icre, uneori chiar și mai mult. De aceea, specia este recunoscută drept una dintre cele mai prolifice din acest punct de vedere.

Gastronomie:
Carnea linului nu este extraordinară dpdv gastronomic, asta deoarece se simte foarte bine gustul de mâl.
Dacă este ținut însă la rece în frigider în apă curată 1-2 zile, acest gust nu mai este atât de pronunțat, iar saramura de lin poate fi una excelentă.

Pescuitul:
Dacă doriți să pescuiți lin atunci trebuie să știți că metodele pe care le puteți folosi se apropie de cele utilizate în cazul carasului.

Pe cârlig trebuie să puneți insecte, râme, cocoloașe de pâine sau mici bucăți de mămăligă. Întrucat linul trăiește în aceleași locuri ca și crapul sau carasul, există posibilitatea sa prindeti și aceste specii de pesti.

Pentru a a avea parte de o partidă îmbelsugată, folosiți o undiță de 3-4m. Asigurați-vă de faptul că aceasta are un vârf subțire si o plută fină.

Cel mai bun cârlig pentru capturarea linului poate fi între nr 6-10, deși unii pescari folosesc unul chiar mai mici.

După ce a fost scos din apă, linul nu moare imediat, el rămânând viu o perioadă de timp suficient de îndelungată, încât să vă permită să-l aduceți acasă, cu condiția ca să-l înveliți în ceva umed.

În prezent în țara noastră pescuitul linului din păcate NU mai este interzis, deși populatia lui a crescut așa mult, dimpotrivă în unele locuri dispărând cu desăvârșire. Braconajul și poluarea sunt factorii cei mai importanti pentru dispariția acestei specii. Așadar dacă aveți șansa să prindeti un lin faceti-vă o poză cu el, apoi eliberati-l, vă veti simți mai bine ????

Dimensiunea legală pentru reținere este 25cm

Fire întinse tuturor și urmăriți-ne în continuare !

Linul (Tinca tinca), este o specie de pește ce face parte din familia ciprinide.

Răspândire:
Acest pește care poate fi găsit în majoritatea a apelor de pe continentul nostru.
În România, linul este prezent în unele lacuri, iazuri si bălți. El preferă apele stătătoare, de aceea este foarte rar întâlnit în râuri.

Descriere:
În ceea ce priveste aspectul sau, linul are un corp îndesat. Solzii săi sunt mărunți și îi acoperă toată suprafața corpului.
Gura linului este relativ mică și îngustă în comparație cu corpul său, la fel ca și ochii.
De remarcat este faptul că majoritatea masculilor din această specie sunt mai mici decât femelele.
Acestia pot fi diferențiați față de femele prin faptul că au înotătoarea ventrală mai groasă.
Linul poate avea mai multe culori, în funcție de apa în care trăiește. Astfel el poate fi negru cu nuanțe de verde, galben dacă trăiește în ape mlăștinoase si verde cu nuanțe de cafeniu și galben, dacă peștele își are habitatul în zone precum crescătoriile de crap.
Puținii lini care trăiesc în ape curgătoare au spatele verde si burta galben-aurie.
Lungimea medie a unui lin este intre 20 – 30 de centimetri, în vreme ce greutatea sa poate fi între 400 – 800g. În unele situații în care habitatul îi permite, linul poate atinge și lungimi de până la 50 – 60cm și greutăți de până la 3 kg.

Habitat și mod de viață:
Linul se simte cel mai bine în apele mlăștinoase, cu vegetație subacvatică din belșug. În aceste zone el își caută de mâncare cel mai mult, iar femelele de lin depun icre pe algele de pe fundul apelor.
Pe timp de iarnă peștele își construiește un culcuș în mâl, unde își petrece tot anotimpul friguros.

Hrana:
Hrana linului este constituită în principal din insecte de apă, larve, melci, râme și scoici. De asemenea, el mănâncă și mugurii plantelor subacvatice.
Deoarece este un pește lent își consumă cu greutate hrana, din acest motiv alte specii profită și îi fură adesea mâncarea.Repro

Reproducere:
De regulă linul devine matur din punct de vedere sexual după trei-patru ani de viață.
Aceasta are loc la jumatatea primăverii și se încheie până pe la sfârșitul verii.
Temperatura apei trebuie sa fie în jur de 20 de grade pentru ca acest proces să aibă loc așa cum trebuie.
O femelă de lin depune cam până la 500.000 – 600.000 de boabe de icre, uneori chiar și mai mult. De aceea, specia este recunoscută drept una dintre cele mai prolifice din acest punct de vedere.

Gastronomie:
Carnea linului nu este extraordinară dpdv gastronomic, asta deoarece se simte foarte bine gustul de mâl.
Dacă este ținut însă la rece în frigider în apă curată 1-2 zile, acest gust nu mai este atât de pronunțat, iar saramura de lin poate fi una excelentă.

Pescuitul:
Dacă doriți să pescuiți lin atunci trebuie să știți că metodele pe care le puteți folosi se apropie de cele utilizate în cazul carasului.

Pe cârlig trebuie să puneți insecte, râme, cocoloașe de pâine sau mici bucăți de mămăligă. Întrucat linul trăiește în aceleași locuri ca și crapul sau carasul, există posibilitatea sa prindeti și aceste specii de pesti.

Pentru a a avea parte de o partidă îmbelsugată, folosiți o undiță de 3-4m. Asigurați-vă de faptul că aceasta are un vârf subțire si o plută fină.

Cel mai bun cârlig pentru capturarea linului poate fi între nr 6-10, deși unii pescari folosesc unul chiar mai mici.

După ce a fost scos din apă, linul nu moare imediat, el rămânând viu o perioadă de timp suficient de îndelungată, încât să vă permită să-l aduceți acasă, cu condiția ca să-l înveliți în ceva umed.

În prezent în țara noastră pescuitul linului din păcate NU mai este interzis, deși populatia lui a crescut așa mult, dimpotrivă în unele locuri dispărând cu desăvârșire. Braconajul și poluarea sunt factorii cei mai importanti pentru dispariția acestei specii. Așadar dacă aveți șansa să prindeti un lin faceti-vă o poză cu el, apoi eliberati-l, vă veti simți mai bine ????

Dimensiunea legală pentru reținere este 25cm

Fire întinse tuturor și urmăriți-ne în continuare !