Fitofagul (Hypophthalmichtys molitrix)

I se mai spune crapul argintiu, este și el un aparținător al familiei ciprinidelor.

Răspândire:

Țara sa de origine este China dar a fost introdus în apele din lumea întreagă, inclusiv în România, pentru creștere și consum (la nivel mondial se recoltează anual peste 1 milion de tone de fitofag) și mai ales din cauza ideii că este un mare consumator de alge și asa se poate controla cresterea exploziva a anumitor alge.

După introducerea acestui peste, foarte multe țări au raportat un impact negativ asupra mediului si se luptă în prezent la limitarea numărului de fitofagi din apele naturale (în special in râuri)

Se mai numeste cum spuneam si crapul argintiu (silver carp) sau chinezesc (crap cinezesc, datorită țării din care provine, China).

Este prezent in cel putin 88 de țări din întreaga lume.

Chinezescul cum îi mai spunem, are un regim de hrană bazat pe alge microscopice.

  Fiind mai usor adaptabil la conditiile de mediu din România decat confratele sau- sângerul, acest peste a proliferat atât în captivitate, în crescatorii.

  Nefiind foarte iubit de pescarii sportivi (cu exceptia asiaticilor) nu s-au dezvoltat foarte mult tehnici si nade de pescuit pentru acest peste.

  Lipsa aproape totală de interes pentru pescuitul fitofagului poate fi si modul cel putin ciudat al acestui peste de hrănire, el  aspirând fitoplancton, îl filtrează si apoi îl elimină cu apa prin branhii.

 Acest peste nu are stomac, se consideră ca se hrăneste mai mult sau mai putin constant.

  Deoarece ei se hrănesc în principal cu plancton (Totalitatea organismelor vegetale si animale, în general microscopice, care trăiesc în apă până la o adancime de 200 m si care constituie hrana pestilor si a altor animale acvatice), acestia sunt introdusi cu succes în balti cu rol important de control si purificarea calitatii apei. Cu toate acestea aceste metode nu dau întotdeauna rezultate pozitive. În apă exista unele alge verzi-albastre care contin toxine. Dacă sunt mâncate de peste la eliminarea lor acesta produce mai multe toxine decat erau initial, ceea ce daunează calitatii apei. Aceste aspecte variază însă de la zonă la zonă, de la baltă la baltă.

  Fitofagul “mai pune botul” totuși rar, dar mai poftește si la râme, viermusi, mămaligă, pufileti si alte momeli pescaresti

– Fitofagul are capul mai mic decat al sângerului, sau novacului si o coloratie mai deschisă. Sângerul, în schimb, are capul mare, si prezintă, în special după moarte, acea coloratie sângerie care îi dă numele.

– O alta greseală comună este să se considere ca se poate face o diferentiere exacta dupa culoarea solzilor, sau pete.

– O diferenta, dacă o putem numi așa, o găsim poate sau nu, depinde și de încrucișările între specii, la dunga mediană, în cazul fitofagului, cealaltă specile o poate avea sau nu.

S-au vazut atât sângeri, cât si fitofagi “impestritati” cu negru si gri; pe deasupra, o logică pescarească ne aduce aminte că pestele preia culoarea habitatului, putând exista, de exemplu stiuci galbene, verzi, cu pete, cu dungi, etc.

– Diferentele dintre fitofag si novac nu sunt chiar atât de subtile încât să-i încurcăm la nesfârșit, poate doar atunci când/unde s-a încercat si chiar s-a reusit hibridizarea celor doua rase. Aceste diferente constau în raportul cap/corp, numarul de radii la inotatoarea dorsală, etc.

 O specie asemanatoae fitofagului este novacul.

– Acesti doi pesti sunt confundati nu doar de pescarii începatori, ci si de multi altii, datorită aspectului fizic asemanator.

* Fitofagii au fost introdusi in America in anul 1970 cu scopul de a controla cresterea algelor in anumite balti, dar acestia au scapat din captivitate si s-au înmultit imediat dupa import. În prezent sunt raspanditi în Mississippi, Illinois, Ohio, si Missouri si mulsi alti afluentii din SUA, sunt numiti si crapi zburatori datorită faptului ca sar deasupra apei atunci când se simt amenintati.

* Acestia pot creste până la 40 kg si pot sari pana la o înaltime de 3m.

   Pescuitul acestei specii, necesită scule robuste, începând de la cârlige, fire, lansete și mulinete.

   Sunt cazuri când acest peste se hrănește la suprafată, (atunci când este soare afară), dar si la fund sau între ape (atunci când este înorat).

   Putem încerca pescuitul și la undiță/lansetă la plută cu montură specială de suprafată (vedeți pozele), sau pur si simplu cu orice altă montură pentru crap la fund, în larg, pentru asta vom folosi ca nadă mixuri pe bază de verdețuri.

* Fire întinse tuturor și urmăriți-ne în continuare !!!