Dunărița (Cobitis aurata), este o specie de pește de apă dulce, reofil bentonic din familia cobitidelor.

Este răspândit în cursul de mijloc și inferior al Dunării de la Bratislava până la vărsare și cursul inferior al afluenților ei: Tisa, Sava, Mureș, Bega, Cerna, Argeș, Jiu, Nera, Olt, Siret, Prut.
În Dunăre, dunarița trăiește la adâncimi mari de peste 18-20m, în restul țării o găsim la Corabia, Cazane, Verna, Calarasi, Oltenița, Argeș și Olt.

Descriere:
Ca aspect general se aseamănă cum spuneam cu zvârluga (Cobitis taenia), are corpul alungit și comprimat pe părțile laterale, însă mai înalt în partea anterioară. Are corpul acoperit de solzi mici, iar lungimea lui variază între 5-10 cm.
Coloritul este predominant alb-crem cu nuanțe violacee mai ales pe partea ventrală, pe spate are 5-8 pete intunecate galbene-crem sau usor roșcate, iar pe cap are două pete în formă de semilună (cea mai bună caracteristică față de alte specii de gen).
Capul este alungit, gura destul de mare, iar la buza inferioară are lobii întregi și mustăți lungi în numar de șase, față de zvârlugă care numără 10 la număr.
În apropiere de frunte sunt poziționați ochii mici și rotunzi.
Înotătoarele codala, anala și dorsala, sunt destul de mari și prezintă dungulițe de culoare închisă. Aripioarele ventrale si pectorale sunt în pereche, transparente sau albicioase.

Habitat și hrana:
Acest pește preferă cursul inferior al râurilor adânci, malurile râurilor care au fundul nisipos și pietros, de multe ori stă ascuns sub rădăcinile de sălcii din apă. Are obiceiul sa fie activ noaptea, atunci își caută hrana alcătuită din insecte, viermi, icre de pesti, alge si larve de insecte acvatice. În perioada de reproducere (în luna iunie) dunărița are un fel de gheb pe zona de dinaintea înotătoarei dorsale astfel încât spatele pare arcuit.

Cam atât despre acest frumos peștișor.

Fire întinse tuturor și urmăriți-ne în continuare!