Salutare tuturor!
Vreau să aducem în discuție o chestiune legată de făcutul focului în sălbăticie. Este un aspect de ținut cont pe viitor, sau facem fiecare cum ne taie capul că oricum n-are nimeni ce ne face?!

Prin comunitățile de pescari în speță grupurile de Facebook, dar și pe canalele unor așa ziși vlogeri strângători de abonați și like-uri, sunt destul de multe postări în care se vede clar că focul adesea este făcut la întâmplare! Adică ori direct pe iarbă, ori într-un alt loc, foarte rar într-o vatră veche, sau într-un grătar cu picioare! Hai să vorbim despre asta, cum și dacă putem face asta, astfel încât să micșorăm câtuși de puțin impactul asupra mediului, totodată a curățeniei locului unde alegem să ne campăm!

Se întâmplă ca un grup de pescari să ajungă pe un loc frecventat de mulți alți pescari și încep să-și facă tabăra. Presupunem că pe locul respectiv se găsesc deja două foste vetre, ori urme clare că acolo a fost focul făcut. Ce aleg pescarii să facă? Vor folosi o vatră veche sau din diferite motive fac încă o vatră nouă?

Întrerupem un pic povestea virtuală a pescarilor noștri pentru o mică precizare! Am folosit de câteva ori cuvântul “vatră” se cunoaște sensul acestui cuvânt? Bineînțeles nu este vorba de vatra din curtea bunicilor unde se făcea mâncare și unde ne încălzeam pe timp de iarnă, ci vatra unui foc făcut în natură.

Ei bine vatra se referă la faptul că atunci când alegem să facem focul în natură, acesta trebuie să fie în primul rând CONTROLAT, adică locul unde alegem să facem focul trebuie să fie îndepărtat de vegetație, fie ea verde sau uscată, pentru ca acesta să nu se poată răspândi când vremea de exemplu se schimbă și începe să bată vântul, acesta va înteții foarte repede văpaia și astfel se naște un incendiu.

După ce îndepărtăm vegetația putem să ne apucăm de vatra propriu-zisă, vom face o groapă (în funcție de diametrul acesteia stabilim și adâncimea), ce scoatem cu hârlețul sau lopețica, așezăm de jur împrejurul gropii, astfel încât să creăm un dig. Dacă avem pietre pe lângă locație și mai bine, va ieși o vatră perfectă. În zilele sau nopțile reci, aceasta vatră căptușită cu pietre ne va ține și de cald. Mai mult, unul sau chiar doi pereți pot fi înălțați cu până la 50cm, căldura va reflecta din aceștia și nouă ne va fi mult mai bine!

Alt avantaj al unei vetre ar mai fi că pe pietrele deja încinse cei ce obișnuiesc să și gătească, putem prepara diferite alimente, pâine prăjită, carne, o slăninuță feliată, cartofi în coajă înveliți în staniol, ori chiar ouă.

Mai există un tip de vatră, cel făcut în pământ, aceasta însă este folosit aproape exclusiv pentru a găti.
Aici putem să găsim un mal de care ne putem folosi, anume vom începe să săpăm în peretele vertical al unui mal o groapă de diametrul unei mingi de fotbal să zicem și lungă de încă o dată. Se poate face astfel de vatră și pe teren plat, însă gaura de intrare trebuie făcută mai largă. Deasupra pe orizontală începem încet să săpăm exact cât avem nevoie pentru ce vom folosi ulterior, de exemplu o tigaie, un ceaun, etc, este bine totuși să avem pregătit un grătar (partea cu sârma de deasupra), astfel stăm fără grijă că se va surpa ori gaura e prea mică sau prea mare. Este destul de ușor de realizat dar mai ales practic!

Revenim la pescarii noștri de mai sus, ei au ales să întrebuințeze o vatră din cele două deja existente, astfel când vor pleca lasă locul cel puțin la fel de bine cum l-au găsit!
Cum au făcut asta?! Simplu, au însărcinat pe un coleg să scoată din vatra respectivă jarul și alte elemente ce n-au ars și astfel au avut și mai puțin de muncă. Au mai completat cu câteva pietre de jur împrejur unde era cazul și a ieșit ceva super frumos!

Vă regăsiți și voi prin acei pescari?
Nu-i așa că ne este la îndemână oricui să procedăm astfel??

Ori poate unii din voi procedați fix invers, mai puneți mâna și mai faceți un foc lângă, încă și dezordonat?

N-ar strica un pic de voință din partea noastră corect?!

Mi-ar plăcea să știu că măcar unui segment din dvs a dat de gândit acest material și nu a fost scris doar în van…

Un articol de Andriescu Mihai