Cosacul (Ballerus ballerus)

Cosacul (Ballerus Ballerus) și Cosacul cu bot turtit (Ballerus Sapa)

Cei doi frați, dacă vreți verișorii plăticii și ai batcii, îi numim astfel, datorită bineînțeles asemănării lor și aparțin familiei ciprinidelor.

Prezentare:

Acești pești cunoșteau o largă răspândire,

în țara noastră în trecut, în prezent mai trăiesc în Dunăre și destul de rar în partea inferioară a râurilor Olt, Mures, Siret, Prut, Someș, Prut, spre deosebire de ruda lor plătica, foarte rar în bălțile sau lacurile din lunca inundabilă a Dunării.

*Cosacul își petrece majoritatea timpului în apropierea substratului, în porțiunile cu curent lent, în coturile formate de râuri, în avalul diverselor obstacole naturale (rădăcini, trunchiuri de copaci căzuți), în apropierea zonelor cu vegetatie bogată, în gropile formate în albia râurilor sau în apropierea malurilor surpate, cu adâncimi mari și săpate de curentii puternici. Mai poate fi întâlnit și la confluența dintre apele cu curenți puternici si cele cu cursuri domoale. În aceste zone scormonește în căutarea hranei alături de plătică, formând de multe ori chiar și bancuri mixte.

Toamna târziu, odată cu răcirea apelor, se adună in bancuri si va cauta locurile adânci pentru iernat.

– Corpul este lat, înalt, asemănator platicii, putând atinge o lungime de maxima de 40cm.

– Capul este prevăzut cu o gura mică, subterminală. Înotatoarea codala este adanc scobita, cu lobul inferior mai lung decat cel superior.

– Coloritul diferă în functie de mediul în care trăiește. Astfel, în zonele în care este prezentă vegetatia culorile vor fi mai vii, mai accentuate decât în cazul unui substrat nisipos.

– Partea dorsală este albastruie-cenusie, flancurile sunt argintii, iar abdomenul este alb- argintiu.

*Cosacul cu bot turtit se diferențiază față de fratele său, cel mai vizibil, prin gura, botul său care este bont și ușor îndreptat în jos, celelate diferențe sunt aproape nesemnificative și nu le vom mai aduce în discuție.

Reproducere:

Depunerea icrelor are loc în apele de mică adâncime bogate în vegetație submersă. Perioada de depunere a icrelor variază în funcție de latitudine și de condițiile de mediu din cursul anului; în general, are loc primăvara, la temperaturi ale apei nu mai mici de 8-10°C.   În România în cursul inferior al Dunării depun icrele în martie-aprilie, la o temperatura optimă a apei între 8°-12°. Fiecare femelă depune 4.200-25.400 icre pe vegetația acvatică. Icrele sunt galbene și cleioase, cu un diametru de 1,3-1,5 mm. Ecloziunea are loc după 12 zile.

Reproducerea la cosac are loc în perioada aprilie-mai, în zonele cu curs lent ale cursurilor inferioare ale râurilor. Femelele lipesc icrele de vegetația subacvatică prezentă în zonă.

Pescuitul cosacului este destul de lesne și foarte asemănător cu cel la plătică sau batcă, folosindu-se aceleași nade, momeli si echipamente, fapt pentru care nu le mai amintim.

Cosacul are importanță economică relativ redusă, fiind destul de rar prezent în apele României. Carnea acestui pește este considerată cea mai puțin gustoasă dintre toate speciile genului ea are primăvara 2,5% grăsimi, iar toamna până la cel mult 4,5%.

*Dimensiunea legală pentru reținere este 25cm

Fire întinse tuturor și urmăriți-ne în continuare !