• 

Cosacul (Ballerus ballerus) și
cosacul cu bot turtit (Ballerus sapa), aparțin ambii familiei ciprinidelor.

Răspândire:
Cosacul, indiferent despre care din cei doi frați vorbim, este răspândit în râurile din Europa Centrală și Europa de Est, care se varsă în Marea Nordului, Marea Baltică, Marea Neagră, Marea Azov și Marea Caspică. Arealul se întinde de la Rin spre răsărit până la Urali. În Suedia și Finlanda, numai la sud (Lacul Ladoga).

Acești pești cunoșteau o largă răspândire în țara noastră în trecut, în prezent mai trăiesc în Dunăre și destul de rar în partea inferioară a râurilor Olt, Mures, Siret, Prut, Someș, Prut, spre deosebire de ruda lor plătica, foarte rar în bălțile sau lacurile din lunca inundabilă a Dunării.

Descriere:
Cei doi frați, dacă vreți verișorii plăticii și ai batcii, îi numim și îi prezentăm astfel, datorită bineînțeles caracteristicii lor, pentru o mai bună cunoaștere.
Corpul este lat, înalt, asemănator plăticii, putând atinge o lungime de maximă de 30-35, excepțional 40cm.
Capul este prevăzut cu o gură mică, subterminală.
Înotătoarea codală este adânc scobită, cu lobul inferior mai lung decât cel superior.
Coloritul diferă în functie de mediul în care trăiește. Astfel, în zonele în care este prezentă vegetația, culorile vor fi mai vii, mai accentuate decât în cazul unui substrat nisipos.
Partea dorsală este albastruie – cenușie, flancurile sunt argintii, iar abdomenul este alb – argintiu.

Cosacul cu bot turtit (Ballerus sapa)
se diferențiază față de fratele său, cel mai vizibil, prin gura, botul său care este bont și ușor îndreptat în jos, celelate diferențe sunt aproape nesemnificative și nu le vom mai aduce în discuție.

Habitat și mod de viață:
Cosacul își petrece majoritatea timpului în apropierea substratului, în porțiunile cu curent lent, în coturile formate de râuri, în avalul diverselor obstacole naturale (rădăcini, trunchiuri de copaci căzuți), în apropierea zonelor cu vegetatie bogată, în gropile formate în albia râurilor sau în apropierea malurilor surpate, cu adâncimi mari și săpate de curentii puternici. Mai poate fi întâlnit și la confluența dintre apele cu curenți puternici si cele cu cursuri domoale. În aceste zone scormonește în căutarea hranei alături de plătică, formând de multe ori chiar și bancuri mixte.
Toamna târziu, odată cu răcirea apelor, se adună in bancuri si va cauta locurile adânci pentru iernat.

Reproducere:
Depunerea icrelor are loc în apele de mică adâncime bogate în vegetație submersă. Perioada de depunere a icrelor variază în funcție de condițiile de mediu din cursul anului, în general are loc primăvara, la temperaturi ale apei nu mai mici de 8-10°C. În România în cursul inferior al Dunării depun icrele între lunile martie – aprilie, la o temperatură optimă a apei între 8°-12°.
Fiecare femelă depune între 4.000 – 25.400 icre pe vegetația acvatică. Icrele sunt galbene și cleioase, cu un diametru de 1,3-1,5 mm. Ecloziunea are loc după 12 zile.

Pescuitul:
Pescuitul cosacului este destul de lesne și foarte asemănător cu cel la plătică sau batcă, folosindu-se aceleași nade, momeli si echipamente, fapt pentru care nu le mai amintim, ele fiind prezente in articolele precedente.

Cosacul are importanță economică relativ redusă, fiind destul de rar prezent în apele României. Carnea acestui pește este considerată cea mai puțin gustoasă dintre toate speciile genului ea are primăvara 2,5% grăsimi, iar toamna până la cel mult 4,5%.

Dimensiunea legală pentru reținere este 25cm

Fire întinse tuturor și urmăriți-ne în continuare !