Seara bună!

“Clanța” și scabia.
Prin anii ’92-’93 înainte de armată, mă perindam și eu ca tot adolescentu’ prin discoteci, cluburi cârciumi chiar, etc…dar ca și acum aveam același hobby, pescuitul.
Purtam plete atunci, aveam păr sa dau și la altii, blugi strâmți, geacă de motor, cam așa umblam. Era generația D🌹M(pentru cunoscători)

Într-o bună zi, ma văd cu niște pretenași la bloc care aveau chef de pescuială, de plecat de acasă hai hui, zis și făcut. Treaba e că facem noi socoteala la mărunțiș și nu prea ieșeam bine, eram trei inși care ne hotărâsem, eu, Dan (Lăptic) și Micuțu, Dan îi ciordise lui tacsu vreo 4,5 sticle de ulei, că muncea la fabrica de ulei Muntenia, pe Viilor, Micuțu avea sponsor pe sorăsa că avea salariu bun, eu în schimb nu luasem parnosu’ de la șantier că acolo munceam, dulgher.

În ultimul moment îmi aduc aminte că îmi însușisem de pe la muncă de la birouri care trebuiau finisate niște perechi de broaște, complete cu mânere și chei, gen Urbis bune rău din inox, le luasem pt ai mei să le schimb acasă.
Mă gândesc eu 2 minute și m-am hotărât, gata dă-le incolo mai produc eu altele. Treaba era nasoală era deja după amiază spre seară chiar și nu prea aveam eu cui să le vând să fac si eu un ban cinstit, de regulă mergeam cu așa ceva prin târg.
Îmi zice Micuțu deodată: “Bă Elvis” (asta era porecla mea) “hai la taximetriști ca le dai repede”, ” marfă bună idee” zic eu. Zis și făcut ajung în intersecție la Sebastian, ăstia doi rămaseră în stația de tramvai că ai dracu le era rușine, opresc la primul taxi si încep: “șefu, îți dau bre o clanță ieftină?”, se uită ăla lung la mine și îmi inchide geamu strigând ” du-te ma baiatule la munca cinstită nu mai sta pe strazi!”. Las io’ capu jos rușinat s6i cu chiu cu vai merg la următorul taxi și încep iar: “boss hai bre sa-ti dau o clanță două ieftine, ocazie!”… Ăla m-a și injurat nu va spun cum că e pericol. Mă întorc la băieți la refugiul tramvaiului și le zic: ” bă am încercat ați vazut și voi nu vor ăstia”. Ei tot insistau la mine du-te mă și la ultimul poate poate, trebuie sa producem bani ca altfel ramânem acasă, luăm o votca două și gata, dar pescuit canci. M-au păcălit ăstia și merg și la ultimul taxi, ăla cum m-am apropiat se uita la punga din mână și mă întreabă: “i-a zi ma ce ai acolo ?” ce sa am bre uite trei perechi de clante, cu broasca si cheie, chilipir nu alta, că vreau sa merg la pescuit și nu am bani”. “Ai intrebat la colegii mei din față parcă, te-am vazut, ce au zis ăia, ei nu cumpără ?” “nu” zic eu, “mai mult m-au înjurat și bălăcănit”…” cum așa ma ca-s oameni buni” zice el…”uite asa cum îți spun, m-au făcut bulangiu, homo etc”
Iese șoferul din taxi cu punga în mână si se duce la ăia. “Ma ce ati avut cu baiatu mă că are și el nevoie de bani pt pescuit” …zice al doilea ăla de m-a injurat bine de tot:)) “păi fir-ar al dracului cu clanța lui! De unde să știu eu ce clanță avea el, am crezut că e vreunul din ăla de pe străzi de umblă la produs, vreun pește’ ceva, uite cum e îmbrăcat ca ăia”. Iese și primu taximetrist din mașină și când aude și ăla cum stă treaba se pune si ăla pe râs, bagă mâna în buzunar și capăt în total 100 lei mai mult cu 25 decât sperasem eu 🙂

Mă întorc victorios la ai mei, ăștia erau entuziasmați ca și mine că făcusem bani și apoi repede la casele noastre să facem bagajul că la 6.15 aveam tren la Obor.
Ce bagaje vă intrebați ? Hai că vă zic, trei undițe de stuf cu vârful din zahăr, o cutiuță cu plumbi, cârlige, plute și nailon, juvelnicul lui taicămeu din sârmă, teurile din lemn tot ale lui, de potol’ o pâine tăiată în două umplută cu trei ouă ochiuri și slănină și gata mâncarea, o sticlă goală de apă, cam asta era bagajul meu de atunci, nu ca acum, înțelegeți ce spun…

Ne dădusem întâlnire la 4.00 la tramvai să-l luam pe primul, până atunci am aprovizionat locurile goale din rucsace cu câteva Motorole”, parcă și niște bericioaice și sus în tramvai.
Am ajuns la timp la gara, luăm râme, viermuși, mămăligă și repede în triaj să ocupăm loc. Aiurea nu mai găseai locuri decât în picioare, așa că tot între vagoane am stat, cu citirica’ în mâna și țigarea în gură:) Mărășești și Carpați fumam atunci, parcă apăruse și Bran nu mai știu sigur dar făceam economie la cash că în discotecă fumam Hollywod, Boond, de-astea:)să impresionăm.

Se urni trenu și băi fraților, mai ca tot timpul noi nu hotărîsem unde coborâm, că așa făceam mai mereu, ne luam și noi după gloata de pescari, unde coborau ăia, hop și noi. De data asta cum trecu trenu de Mostiștea, strig: “gata mă mergem la Sarulesti” era balta mea de suflet la vremea respectivă, de când eram copil și mă dusese tata și unchiul meu acolo. Mai fusesem și cu băieții cel puțin o dată… de-asta începură: “iar mă acolo?” ..”păi acolo ne știe paznicu nea Bibi și nu ne ia taxă la toți” “ne ramâne și nouă de-o bere la plecare” acestea fiind spuse au acceptat și ei în final, că se anunța căldură mare și mergea o bere după pescuit…pomană era.

Coborâm frumos în Sărulești, traversăm șina, o ținem pe lânga IAS în jos spre “fiare”, ajungem, ne instalăm și începem recitalul: caras, roșioară, de-astea, unu’ după altu’.
Eu la un moment dat mă încălzisem tare, țineam tricoul pe mine să mă protejeze cât de cât de soarele arzător, mă dezbrac la chiloți, mut teurile mai în față și intru și eu în apă pâna pe la…ouțe ce binecuvântare! Ce idee am avut, să tot pescuiești de acum
La gât îmi atârna borcanul de râme de 400ml, iar pt mămăligă și viermi improvizasem o plută dintr-o scârțâitoare în care înfipsesem un trunchi de stuf. Se liniștise apa și începusem să recuperez, parcă era mai ales baboiul acum, mai împănat, se rărise și roșioara și luam aproape numai caras, negru frumos rău, ăștia ai mei parcă-i invitasem, se dezbrăcară și ei și gata erau până la cur și ei în apă…

Ne cam făcusem norma, undeva pe la 5,6 kg de pește, încet încet am început să strângem de plecare. Același drum, dar mai greu de data asta la plecare, ajunși la gară fuga după bere cu porții duble că nu venise nea Bibi să ne i-a taxa, am rămas cu bănuții:)
Am ajuns seara acasă, toate bune si frumoase, laude de la ai mei că am prins pește frumos, eu încântat, ce să mai zic îmi placea la nebunie. Era ceva să te laude chiar taicătu de ispravă, mă simțeam pescar fraților!

Treaba nasoală se întâmpla după vreo câteva zile când mă apucaseră niște mâncărimi “acolo jos”, de nu mai aveam stare, nu fusesem “nicăieri în locuri delicate” de mult timp, nu avea cum sa mi-i se întâmple de atunci ziceam eu… mă întâlnesc cu Dan și Micuțu și ăstia la fel, aoleo aoleo, măi ce draci avem?
Ne era rușine să nu afle ăștia acasă, te apuca câte o dată o criză de scărpinat de nu te puteai abține, era groaznic 🙁 Povestim noi totuși isprava unuia mai mare, Vietnam parcă dacă îmi aduc aminte (un tip mai mare ca noi bine făcut ce lucra la jandarmi), ăla începe și râde “bă proștilor ati luat scabie” bă și râdea ăla cu lacrimi, “ce am luat mă scabie? Ce-i aia..” “râie mă” spus tipu. Râie și luasem fraților de la animalele ce intrau în apă la scăldati, oi si vaci.

Asta a fost pățania mea oameni buni și a tovarășilor mei!
Sper să vă fi plăcut și să vă fi adus un pic înapoi în vremuri ce erau parcă mai bune! Dacă a fost așa dați și voi o distribuire s-o guste și alți pescari Doamne ajută

O poveste de Andriescu Mihai