Boișteanul (Phoxinus phoxinus), aparține și el familiei ciprinidelor, ca și crapul, carasul, plătica și multe alte specii de la noi. Localnicii îl denumesc verdete.

Răspândire:
Este un peste destul de răspandit în apele montane din întreaga Europă, excepție făcând partea sudică a Italiei și a Peninsulei Balcanice.
În tara noastră se găseste în râurile din Carpații Răsăriteni si Meridionali, precum și în Apuseni, la altitudinile caracteristice lipanului si păstrăvului, dar poate fi întalnit ocazional și în alte râuri de munte. Mai este prezent și în Lacul Roșu și în alte lacuri montane din țara noastră.

Descriere:
Corpul acestui pește este aproape perfect cilindric, fiind ușor comprimat lateral în apropierea caudalei.
Linia dorsală, cat și cea abdominală sunt bombate.
Corpul este acoperit de solzi mici, foarte subtiri, fixați superficial.
Capul este gros și se termină cu o gură bombată așezată jos, cu o deschidere orizontală.
Gura este lipsită de mustăți și ochii sunt mici.
Regiunea abdominală nu este acoperită de solzi.
Linia laterală se întinde doar până la aripioara ventrală, de unde se întrerupe sau uneori, dispare complet.
Spatele si capul pestelui sunt gri-verzui sau gri-brun, acoperite cu puncte negre.
Părțile laterale, galben-verzui, uneori cu sclipiri aurii.
Abdomenul este alb-galbui sau alb.
Începând de la opercule, spatele și flancurile boișteanului sunt acoperite de pete negre, dispuse în 6-8 rânduri, uneori atât de dese încât formează dungi, înotatoarele sunt mai putin colorate: înotatoarea dorsală și cea caudală gri, pectoralele gri-deschis, în timp ce ventrala și înotatoarea din apropierea cozii sunt galbui-verzui.
Boișteanul este un pește de talie mică ajunge rareori la 15 cm, lungimea medie fiind de 8-10cm, iar greutatea în jur de 10 gr.
Durata medie a vieții este cuprinsă între 3-5 ani

În perioada de reproducere când peștele îmbracă haina nuptială, părțile laterale capată un luciu metalizat, iar pe corpul masculilor apar dungi negre, în timp ce pe flancuri și pe abdomen se conturează pete roșiatice de un roșu aprins sau mai pal, între care se pot vedea și unele verzi-albăstrui.

Habitat:
Locurile frecventate de boiștean sunt asemănătoare cu râurile din zona păstrăvului și a lipanului, dar poate fi întâlnit frecvent și în zonele superioare, ale scobarului de exemplu.
Preferă râurile cu curent rapid, limpezi, bogate în oxigen, unde albia este acoperită de nisip sau pietriș.
De obicei se găsește în grupuri, exemplarele mai mari înotand mai ales în apropierea fundului, cele mai mici pe la mijlocul apelor, ambele categorii preferind sa stea în perimetrul axei longitudinale a râului.

Hrana:
Hrana lui se compune din minuscule viețuitoare acvatice, larve de insecte, râme mici, raci minusculi, precum și materii de origine vegetală sau animală aflate în proces de descompunere.
Sunt observatori care susțin că uneori consumă și icrele altor specii de pești, pe lângă muște și alte insectele căzute în apă, iar acestea constituie pentru boiștean o adevărată delicatesă.

Reproducere:
Boișteanul ajunge la maturitatea sexuală la vârsta de 2-3 ani. În perioada mai-iunie, femela depune circa 600-1000 de boabe de icre mărunte pe albia acoperită de pietre mai mici și mai mari.

Deși carnea boișteanului este uşor amară, unii o consumă cu plăcere.

Pescarii sportivi îl prind cu viermii de carne, râme mici, diferite insecte sau cu răcușori mici (garizi) care se găsesc sub pietrele din râu sau vegetație, aceștia fixați în cârlig pentru a-l folosi apoi ca momeală.

Cam atât despre acest micuț

Fire întinse tuturor si urmăriți-ne în continuare!