Boarța sau boarcă (Rhodeus amarus)

Salutare !

Boarța sau boarcă (Ruthenus Amarus), cunoaște o largă raspandire pe întreg continentul european,  prezenta sa fiind condiționată doar de existența anumitor specii de scoici.

În tara noastră trăiește în mai toate băltile, lacurile și râurile cu debit mic, cu apă dulce excepție făcând lacurile sărate și cele alpine.

Este cel mai mic membru a familiei Ciprinidelor (atinge o lungime maximă de 8cm), uneori se confundă cu puietul de caras, crap si platică. 

Descriere:

Are corpul scurt, lat, comprimat lateral, acoperit cu solzi relativ mari pentru trupușorul său.

– Linia laterală este scurtă, întinzându-se numai de-a lungul primilor 5-6, maxim 8 solzi.

– Coloritul acestui peste diferă foarte mult în funcție de vârsta lui, atingând intensitatea maximă în perioada reproducerii.

– Spatele este verde-brun sau verde-cenusiu, părtile laterale și burta alb-argintii.

– Longitudinal, pe părtile laterale, se întinde câte o dungă verde-albastruie sau negricioasă. Înotatoarea dorsală si cea codală sunt de un cenusiu închis, iar înotatoarele pectorale si cea ventrală sunt de obicei rosii.

Cei ce iubesc acvaristica trebuie să știe că boarța poate fi crescută și în acvarii.

Reproducere:

În perioada reproducerii, masculii capată un colorit special, spatele și operculele devin violacee, abdomenul și părțile laterale capătă o nuanță roz-roșiatică cu străluciri argintii, înotătoarea de sub coadă devine roșie, cu irizatii metalice, în apropierea cozii se întinde o dungă de culoare verde, înotatoarea dorsală devine și ea roșiatică, în timp ce pe coadă apar puncte mici si negre.

Reproducerea are loc din mai până la sfarsitul lunii iulie.

*În această perioadă femelele vor depune icrele printr-un tub tegumentar subțire și lung de aproximativ 5 cm, numit “tub de ouat”. În acest timp, masculul capătă un colorit deosebit. Se acoperă cu așa-zisa culoare de pețit.

– Femela, urmată îndeaproape de mascul, înoată pe deasupra scoicilor de baltă sau de râu (Anadonta, Pseudanadonta, Unio) și împinge tubul, galben roșiatic în scoica respectivă, chiar momentul în care scoica își deschide sifonul branhial pentru a evacua apa de respirație.

– La momentul potrivit femela depune două ouă în camera branhială, fără a deranja mușchiul care închide carapacea. Masculul își varsă aproape în același timp sperma peste orificiul respirator al scoicii, fecundând astfel ouale.

– Când ating lungimea de 5-10mm, alevinii vor părăsi adapostul oferit de scoică.

Fiind un peste foarte timid si fricos, boarța își găseste protecția, siguranța și hrana alături de semenii săi, formând bancuri mari.

Se hrănește cu fitoplancton, bucăți de plante aflate în descompunere, larve ale diferitelor insecte, râme, viermuși și crustacee de mici dimensiuni.

Este folosit ca momeală vie în pescuitul răpitorilor (biban, avat, salau, stiucă, clean, etc.)

Cine a avut curajul sau curiozitatea și a gustat din carnea boarței, nu o va mai face, dacă ne încântă la aspect cu un colorit deosebit, iată că la capitolul gastronomic nu impresionează, carnea sa având un gust destul de amar. Dealtfel fiind de dimensiuni mici la noi, în medie de cca 5-6cm, nu ar putea să sature pe cineva, mai frumos este să fie eliberată această mică minunăție, pentru a se înmulții, sau de ce nu, cum spuneam mai sus, să facă parte din meniul răpitorilor, fiindcă vrem sau nu, este vorba de eternul lanț trofic 🙂

Fire întinse tuturor !