Beldița (Alburnoides bipunctatus),
este un pește de apă dulce din ordinul Cypriniformes, familia Cyprinidae.

Răspândire:
Este întâlnit în foarte multe țări de pe tot globul pământesc, începând tocmai din Iran și Afganistan, apoi continuând până înspre Europa de sud – est Bulgaria, România, Rusia și Turcia.
În România, beldița se găsește în toate râurile mai mari, ca Prut, Siret, Bistrița, Trotuș, Bârlad, Dorna, Gilort, Someș, Mureș, Crisuri, Olt, Timis, Bega, Jiu, Tarnava Mare, Cibin, Varghis, Cerna, Crasna, Bereteu, în porțiunile superioare, în Transilvania trăiește și în multe lacuri și heleșteie dintre dealuri și de câmpie (Zau de Campie, Taureni, Cefa, Taga, Inand etc.

Descriere:
Corpul este comprimat lateral cu partea superioară verzui-cenușie cu irizații albastre iar flancurile argintii.
Linia laterală este foarte evidentă datorită unor mici puncte negre.
Baza înotătoarelor de pe partea ventrală și a pectoralelor este roșu-cărămizie.
Linia laterală și baza înotătoarelor sunt elementele care fac diferența față de oblete (Alburnus alburnus) sau chiar față de speciile de plătică

Habitat și mod de viață:
Este un pește ce trăiește exclusiv în ape curgătoare din zona deșes până la munte, destul de rară însă la șes în râurile mari.
Stă în bancuri mici îndeosebi pe sub sălciile de la mal.

Reproducere:
În mai-iunie, când este perioada de reproducere, masculul mai cu seamă, dar și femela, își intensifică culorile devenind un pește surprinzător de colorat pentru fauna sălbatică a țării noastre.

Pentru pescarii sportivi beldița prezintă interes în primul rând ca momeală.
La pescuitul cu undita se foloseste cel mai mic cârlig, nădit cu o râmă mică sau cu musca moartă. Beldița poate fi pescuită și cu musca artificială de dimensiune minimă, indiferent de culoare. Acest pește înoată în bancuri, nu este foarte precaut și cu o oarecare experiență, poate fi prins în numar mare într-un timp destul de scurt. Se foloseste o undiță ușoară și flexibilă, fir monofilament de 0,10-0,15 si carligul cel mai mic (20)

Pluta trebuie sa fie foarte sensibilă. Ca în mai toate cazurile, la pescuit, apropierea de râu se face cu precauție, până la mal, iar undița se aruncă în sensul invers curgerii râului.

Daca dăm de locul unde exemplarele de beldița se întrețin în straturile superioare ale râului, nu mai trebuie sa ne schimbam locul pe mal. Nada și cârligul se aruncă în apa în fața lor, iar peștii nu întârzie să muște. Beldița mușcă cel mai bine în zilele cu soare fără vânt.

Fire întinse tuturor și urmăriți-ne în continuare!