Barbunul face parte din familia mullidae, aceștia sunt pești demersali care trăiesc în apele costiere, pe funduri nisipoase ori maâoase, în mările calde și temperate. Mustățile lor sunt organe senzitive, care sunt folosite pentru găsirea hranei. Ele sunt în general specii solitare, dar se pot găsi și în grupuri mici.

Răspândire:

Barbunul are o largă răspândire, întâlnindu-se în apele Oceanului Atlantic, Marea Mediterană (specia barbatus), iar în Marea Neagră subspecia Mullus barbatus ponticus, genul Mullus.

Descriere:

Barbunul are cu ușor înalt și scurt, botul este  obtuz și foarte convex.

– Sub bărbie posedă două barbișoane lungi.

– Profilul anterioar al capului este aproape vertical, gura atinge nivelul ochilor.

– Ochi sunt situați dorsal.

– Are două perechi de nări mici și depărtate.

– Gura este subterminală, orizontală – mică.

– Linia mandibulei este situată sub nivelul ochilor.

– Dinții sunt mărunți, aflați pe mandibulă, iar prevomerul poartă două plăci lățite acoperite de dinți rotunjiți (molariformi).

– Celelalte oase ale gurii sunt lipsite de dinți.

– Spinii branhiali sunt scurți și groși.

– Pendunculul caudal este lung și slab comprimat lateral.

– Cele două dorsale sunt scurte și distanțate, prima este triunghiulară fiind formată din radii tari și flexibile, având la bază un șanț în care se pliază, a doua dorsală este trapezoidală.

– Pectoralele și ventaralele sunt rotunjite, ventralele inserate  înapoia pectoralelor.

– Inserția analei este situată puțin în urma celei de a doua dorsale. Caudala este adânc scobita.

– Corpul barbunului este acoperit cu solzi mari, slabi și ctenoizi, caduci, ce acoperă complet baza caudalei, ei lipsesc de la baza celorlalte înotătoare.

– Partea ventrală și istmul sunt complet acoperite cu solzi atât pe laturi, cât si pe partea din spate a capului.

– Sub ochi prezintă doi solzi mari și înalți, așezați unul în urma celuilalt,  peste partea inferioară a solzului subocular anterior se suprapune un solz mic.

– Linia laterală este continuă, rectilinie și dispusă oblic între colțul superior al opercularului și al mijlocului bazei caudalei, fiind mai apropiată de partea dorsală.

Are o culoare argintiu cu pete roșii mari, neregulat dispuse, care dispar sau își modifică forma în funcție de starea fiziologica a peștelui. Înotătoarele sunt galbene.

– Barbunul atinge o lungime de maxim 25cm,  cel mai frecvent îl găsim la 10-15cm.

De obicei stă deasupra fundurilor nisipoase. Vara stă la adâncime, apropiindu-se de țărm cu ajutorul curenților reci, în medie de 10-15°C.

Primavara apare la țărm la o temperatura de 7-8°C, la temperaturi de 15-16°C barbunii se retrag la adâncimi.

Reproducerea:

– Are loc în intervalul iunie – septembrie, la temperaturi ale apei intre 10-20°C.

– Prima reproducere are loc la o vârstă de un an (8-10 cm).

– Boabele de icre au un număr între 10.000-30.000.

– La 2-3 ani numarul icrelor ajunge la 40.000-60.000.

– Depunerea icrelor are loc în trei porții, în funcție de mărimea femelei.

Hrana barbunului este constituită din zooplancton, larve de pești, crustacee și detritus vegetal.

Pescuitul:

Barbunul se poate prinde la staționar de pe mal sau din barcă, având ca momeală carne de scoică, bucățele mici de sepie sau caracatiță, râme de mare.

Importanță comercială: carnea este dulce și foarte gustoasă, fiind consumată în stare proaspătă, sărată și conservată.

Cam atât despre barbun, fire întinse tuturor și urmăriți-ne în continuare!