Babușca (Rutilus rutilus)

Babușca aparține și ea marii familii a ciprinidelor, denumiri populare – bălos, bălaie , bălac, ocheană, țărancă.

  Pescuitul babuștei este mai mult un joc de-a undița; în câteva ore poți să aduni în coş atâţia pești mici încăt să cumpănescă greutatea peștilor mari prinsi într-o zi întreagă.

Descriere:

Babușca poate depăși și 25cm lungime dacă mediul este prolific; dar de obicei rămâne între 15 şi 25cm; greutatea medie 100-200g, excepțional 400-500 g .

 Are spinarea ușor înaltă şi trupul alungit, comprimat lateral, spatele albastru – cenusiu – verzui, flacurile argintii și burta albă

  Gura este tăiată aproape orizontal, situată terminal, ceea ce constituie semnul ei dinstinctiv.

 Ochii și înotătoarele, cu excepția dorsalei si a părții de sus a caudalei care sunt mai palide, sunt roşii, linia laterală pornind de la cap este curbă, îndreptăndu-se spre burtă .

Localizare:

Babuşca este în special un pește de baltă, unde se înmulțește din belşug.

 O vom găsi în băltile şi jepsile Dunării, în toate lacurile litorale si iazuri. Este puțin mai rară în Prut , dar frecventă în brațele închise ale Siretului. În rest o putem găsi aproape în toate bălțile și râurile de șes. Adesea umblă în bancuri mari.

 Pescuitul:

– Fiind un peste relativ mic şi de apă stătătoare, firul va fi unul din 0,14-0,16, iar cârligul va avea o deschidere de cel mult 5 mm, de la 14 în su

– Pluta va fi uşoară , iar plumbul, o alică .

– Trebuie să punem plumb atăt de greu  , încăt pluta să se cufunde aproape toată , rămânând deasupra apei numai vreo 2 cm .

– Adâncimea la care lăsăm momeala depinde de vreme (pe căldură o vom tine numai la suprafață, iar pe frig şi pe vreme rea, mai la adînc ) şi de mărimea peştilor pe care vrem să-i pridem .

– Vadul, făcut cu păine muiată şi frământată , cu vermi etc , adună grămadă pe acesti flămânzi ai băltilor si prilejuieste un pescuit mănos .

– În undită vom pune ca momeală râme, viermi de carne, cosaşi mici sau mămăligă si pâine , frămîntate și făcute cocoloașe de mărimea bobului de mazăre .

– Cele mai bune locuri pentru vad și pentru pescuit sunt ochiurile de lângă păpuriş si de pe lăngă alte plante acvatice .

  Dacă am dat de un cârd de babusti , pluta nu se mai odihneste. Câteodată pluta are doar un tremur ușor și repetat, apoi se cufundă ca imediat să se ridice din nou, ceea ce indică prezența peștilor mici, care mai mult se joacă cu momeala decât s-o apuce .

 Pentru a nu greși , nu vom încerca să întepăm decât atunci cănd pluta se cufundă sau rămâne sub apă sau cufundată fiind, este tras puțin de-a lungul oglinzi apei, ceea ce înseamnă că o babuscă destul de mare a apucat nada cu nădejde .

  Babușca se prinde mai repede, mai bine la undită , apoi și la bologneză sau feeder, primăvara, mai tărziu , când apa s-a încălzit și balta este bogată în hrană , babusca cam lenevește .

  Locurile cele mai bune de pescuit sunt lângă mal.

  Exemplarele mai mici le vom găsi printre ierburi si păpurișuri de întinderi mici și mijlocii unde se ascund de teama bibanului; cele de talie mai mare trăiesc mai înspre adâncuri.

*Dimensiunea legală pentru reținere este 15cm

 Babușca are o carne gustoasă. Se prepară în general prăjită crocant, care lângă o mămăliguță cu mujdei de usturoi face deliciul unei mese poftite de orice pescar.

Iubiți pescuitul si respectați natura

Fire întinse tuturor și urmăriți-ne în continuare!