Avatul (Aspius aspius)

Cu toate că face parte din familia crapului (Cyprinidae), este un pește răpitor foarte violent în atac si necruțător, veșnic în căutarea prăzii. De aici si denumirea populară de „căpcăun al apelor” sau „lupul apelor”.

Răspândire:

– Trăiește în apele curgătoare din Europa Centrală și Europa de Est ajungând până la Volga. Limita de sud arealului de răspândire fiind Dunărea, limita de vest Rinul, spre nord ajunge până în sudul Suediei și Finlandei iar limita de est fiind Volga.

– Prin construirea canalului Main-Dunăre a început să se răspândească și în Europa de Vest

– La noi în țară, avatul populează majoritatea apelor curgătoare din zona sub-colinară (Argeș, Prut, Siret, Somes, Cris, Bega etc.), Dunărea cu brațele și canalele Deltei, dar se mai poate găsi și în unele lacuri de acumulare din zona colinară.

Descriere:

– Corpul avatului este alungit, viguros, cu solzi mici bine fixati cu striuri.

– Are spinarea și muchia ventrală rotunjite, înotătoarea dorsală este mai înaltă, tăiată oblic și mult împinsă spre coadă.

– Capul este conic, cu gura mare și largă, falca de jos fiind arcuită în sus.

– Coloritul avatului este verde – albastrui, iar laturile și abdomenul sunt argintii lucioase.

– Aripioarele ventrale au marginile roșcate.

– Dimensiuni medii 35-45cm, maximele 80-100cm.

– Greutatea medie 1-2kg, cea maximă 10kg

Mod de viață:

– Avatul este unul din cei mai zgomotoși răpitori atunci cand vânează.

– Primăvara îl vom găsi în straturile superioare ale apei, pe lângă maluri, obstacole naturale sau artificiale, în căutarea speciilor de peștișori mici ce ies să se încălzească în apele mai calde, deci la adâncimi mai mici.

– Vara pe căldură, avatul se mută în zonele cu ape mai adanci și mai oxigenate, la confluențe cu ape mai reci.

– Lunile iulie-august sunt cele mai propice pentru pescuitul avatului, în aceste luni avatul nesfiindu-se să atace bancurile de mărunțiș până lângă malurile apelor, într-o continuă vânătoare.

– Toamna, după răcirea apelor, avatul coboară în zonele adânci, odată cu deplasarea bancurilor de albitură și trebuie căutat la adancime (1,5 – 4 m). Totuși dimineața și seara, mai ales când temperaturile sunt mai ridicate pentru acest sezon, nu se dă în lături să iasă la apă mică după mărunțiș.

– Avatul este un peste solitar (mai ales exemplarele mari), însă atunci când reușim să detectam unul, putem fi siguri că în zonă pot fi și alte exemplare ieșite la vanatoare.

– Pe timp senin, avatul mușcă foarte bine dimineața și seara, iar în zilele înorate, cu presiune atmosferică constantă, mușcă foarte bine, la fel ca majoritatea răpitorilor.

Pescuitul avatului:

– Pescuitul avatului este un pescuit incitant, datorită forței si brutalității cu care mușcă acest pește. Acesta poate smulge lanseta din mână sau poate rupe firul în momentul mușcăturii, mai ales dacă frâna mulinetei nu este reglată corect.

– Cel mai frumos și sportiv pescuit la avat este cel cu momeli artificiale.

– La avat vom folosi o lansetă rigidă de 2,40-2,70 m, cu acțiune de vârf.

– Pe mulinetă vom pune un fir de 0,20-0,25 mm de bună calitate, având întotdeauna grijă să reglăm frâna mulinetei pentru a nu avea surprize neplăcute.

– Agrafa cu vârtej de dimensiuni mici nu trebuie să lipsească de la capatul firului. Vârtejul este bun căci nu permite răsucirea firului si, pe de altă parte, putem sa schimbăm foarte repede năluca, lucru deosebit de important atunci când trebuie să lansăm cât mai repede acolo unde am observat ca avatul vânează.

– Câteva minute pot fi foarte importante în pescuitul avatului, deoarece acesta își schimbă foarte repede locul de vânătoare.

– De obicei, pe malurile râurilor mari, cum este Prutul, Dunărea de exemplu, avații vânează în malul opus, la distante de cele mai multe ori destul de apreciabile.

Tipuri momeli:

– Avatul se mai poate pescui și folosind momeli naturale, cu pluta sau cu monturi pe fundul apei, îndeosebi primăvara devreme și toamna târziu.

– Cei mai buni peștișori momeală s-au dovedit a fi obleții, dar avatul, mai ales cei de dimensiuni mai modeste, nu refuză nici râmele, buchetul de viermuși sau anumite insecte (lăcuste, muște mari bâzâitoare etc).

– Dintre năluci, cele mai utilizate de pescarii sportivi sunt lingurițele rotative cu palete ovale sau alungite (frunză de salcie), numerele 2, 3, 4, cu greutăți cuprinse între 5-14 grame.

– Putem folosi și linguri oscilante mici în forma de peștișori sau pișcot, lungi de 4-7 cm și cu greutăți cuprinse între 9-14 grame.

– Avatul se mai poate pescui și la twistere sau voblere de suprafață, cele mai prinzatoare fiind modelele shad (peștișor) de 4-9 cm, culorile cele mai des folosite fiind naturale, care imită obletele, albul sidefiu sau orice peștișor prada existent în apa respectivă.

– Streamerele sunt și ele preferate de mulți pescari de răpitor.

*La pescuitul avatului pe râu se va ține întotdeauna cont de viteza dar și direcția curentului.

– Pescarul, ca un adevarat vânător, va detecta locurile în care se hrănesc avații și va lansa năluca în imediata apropiere a locului atacului de avat.

– Năluca (rotativă, oscilantă, shad, vobler) se va recupera cu viteză, cât mai aproape de suprafața apei.

– Avatul va mușca fulgerator, veți simți o lovitură brutală în lansetă, chiar dacă de cele mai multe ori este un avat de dimensiuni mai mici. După aceasta, peștele se lasă dus la mal fără a opune prea mare rezistență, unde putem să-l scoatem cu ajutorul unui minciog sau, mai simplu, cu mâna introdusă cu repeziciune sub operculele peștelui.

*Dimensiunea minimă pentru reținerea avatului este de 30 cm!

Gastronomie:

Avatul nu este un pește cu deosebite calități gastronomice, asta datorită în primul rând oaselor multe pe care le are.

 Dacă totuși ne-am hotărât să nu îl eliberăm trebuie să avem în vedere ca nu este un pește foarte rezistent în juvelnic si trebuie, în cazul unor partide si drumuri lungi, eviscerat si sărat.

 Pilaf de orez cu avat în sos de caramel cu unt.

– Ingrediente pentru 6 portii

– 6 bucăți de avat de 150 grame fiecare, 100 ml ulei de măsline, 150 g pilaf de orez, doua ouă, două lingurițe de smântână, câteva fire de șofran.

– Ingrediente pentru caramel: piper boabe verde, roz, negru, o jumătate de linguriță din fiecare, 100 grame zahar tos, o linguriță de apă, 50 ml de oțet de vin.

– Ingrediente pentru sosul de unt: o lingurita de ceapa dulce tocata, 50 ml de vin alb sec, o jumatate de lingurita de piper macinat, 50 ml de apa, 200 grame de unt, sare.

   Mod de preparare:

– Într-un vas termorezistent puneți zaharul cu o lingură de apă și cele trei feluri de boabe de piper.

– Când începe să se caramelizeze, frecați cu o lingură de lemn să nu se ardă.

– Stingeți apoi cu oțetul de vin.

– Lăsați sa fiarbă foarte încet 3 minute.

– Tapetați cu caramel șase forme mici, 6 cm diametru, din teflon sau metal rezistent la caldura. Încorporați în pilaf ouăle, smântâna și șofranul.

– Distribuiți compoziția în cele șase forme și puneti-le așezate într-o tavă cu apă în cuptorul încins la 140-150 grade Celsius, timp de 20 min.

   Prepararea sosului de unt :

– Într-o tigaie căliți puțin ceapa tocată, adăugând vinul alb, oțetul și apa.

– Pe foc foarte mic adăugați untul tăiat bucățele și amestecați repede ca să se topească.

– Puneți sare după gust si păstrați sosul la cald.

– Prăjiți bucățile de avat în ulei de măsline încins, așezând peștele cu partea cu piele în jos.

– În timpul prăjitului nu se acoperă și nu se întorc bucățile de pește.

– Când pielea pare să fie rumenită, luați peștele de pe foc, sărați și piperati.

– Pe fiecare farfurie așezați o bucată de avat prajit, o porție de pilaf caramelizat și adăugați sosul alb.

– Poftă bună și fire întinse tuturor!!!