Anghila (Anguila anguila)

Anghilele sunt o categorie de pești care cuprind cca.800 specii și subspecii, ele au o formă asemanatoare cu a șarpelui, trăiesc în ape dulci sau în mări la adâncimi diferite.

Fac parte din familia Anguillidae, iar cea mai cunoscuta este anghila de râu (numită și anghila europeană).

Răspândire:

Cele mai multe specii de anghile trăiesc în mările calde tropicale și subtropicale, în apele cu adâncimi diferite și printre recifele de corali. Anghilele din apele dulci migrează în mare numai în timpul reproducției. Numai speciile, țiparul european (Anguilla anguilla) și anghila americană (Anguilla rostrata) trăiesc în regiunile cu climă temperată din Europa sau America de Nord.

Anghila este destul rar întalnită, o densitate mai mare la noi în țară o are în Dunăre și Marea Neagră.

În general anghila este prinsă accidental de pescari atunci cand acestia pescuiesc alte specii de pești.

În România mai este este prezentă în Mureș, Olt, Someșul Mare, Prut, Argeș la vărsare și în de-a lungul litoralului românesc, dar și în unele lacuri ce se alimentează din râurile mai mari.

Descriere:

– Anghila poate ajunge la o lungime de 1,5m și o greutate de 6 kg dar cel mai des sunt vazute exemplare cu dimensiuni între 50-100cm și greutate de până în 1-2 kg.

– Forma corpului este asemănatoare cu cea a unui șarpe și este acoperit cu un mucus care o face să fie foarte alunecoasă atunci când o apucăm cu mâinile.

– Culoarea corpului variază de la nuanțe măslinii (cele mai des întâlnite) și până la negru, cu nuanțe gălbui pe burtă.

– Corpul este gol sau acoperit cu solzi fini, ce nu se acopera reciproc, fiind așezați in zig-zag.

Mod de viață:

– Anghilele pot rezista foarte mult în afara apei în condiții de umiditate bună.

– Se știe despre ele că ies de bunavoie din apă pentru a putea trece anumite obstacole cum ar fi stăvilarele. Putem spune despre anghilă că este un pește călător.

* Pentru la ajunge la noi străbate distanțe foarte mari și greu de imaginat până sa fie studiată mai îndeaproape prin anii 1920 de către danezul Johannes Schmidt. El a fost primul cercetator care a stabilit ca anghilele se reproduc numai în Marea Sargaselor în apropierea Golfului Mexic între Antile si Bermude. De acolo își încep călatoria puii de anghilă către râurile europei, o călătorie care durează până la 3 ani.

*Faptul că sunt intensiv pescuite (nu neaparat la noi în țară) și traseul lung pe care îl parcurg de la naștere și până la reproducere au dus la scăderea puternică a numarului de anghile.

În apele noastre era oricum un oaspete rar însă avem speranta ca va fi găsit în râurile noastre și de generațiile viitoare.

Reproducere:

– Anghila migreaza în Marea Sargaselor pentru reproducere, unde are loc și depunerea de la sfârșitul iernii, până la începutul primăverii. – Larvele leptocefale sunt aduse pe coasta Europei de curentul golfului în aproximativ 5 – 10 luni, dar poate dura pana la 2-3 ani.

– După ce își ating scopul și este asigurată noua generație, anghilele mor, caz asemănãtor cu al somonului după depunerea icrelor.

– În stadiul de larve, puii de anghilă nu seamănă deloc cu parintii având forma unor frunze semitransparente care se hrănesc doar cu plancton. În perioada în care sunt purtate de curentul golfului, larvele cresc transformandu-se în elveri (termen dat pentru puii de anghile). Acum încep să capete forma de anghilă, corpul se alungeste si ia forma rotunda iar elveri încep să se hrănească intens cu tot ce misca in apa: viermi, crustacee, moluste, pești, amfibieni etc, este începutul unei vieți de prădător. Odată cu transformarea în elveri ajung pe coastele Europei și se adună în mari grupuri la gurile de varsare ale raurilor.

Femelele depun icrele si apoi mor. Din icrele depuse, se dezvoltă leptocefalii, peștișori mici, în formă de frunză de salcie. Încetul cu încetul, acești peștișori își schimbă forma de frunze, scurtându-si corpul și devin transparenți. În acest timp, ei înoată spre țărmurile europene și-și găsesc din nou calea spre râuri.

Gastronomie:

Anghilă în sos tomat.

-1 kg de anghilă

-1/2 kg ceapă

-1 paharel de vin alb demi-sec

-1 păhărel de apă

-1 ceașcă suc de roșii mai grosuț sau vreo 400 g roșii proaspete feliate

-1 ligura patrunjel tocat

-1 lingură pesmet

Puneți ceapa tăiată (peștișori) fini în ulei, de preferabil de măsline și prajiti-o puțin, până devine aurie. Stingeți cu vinul alb, sărați, piperați și mai lasati-o să fiarbă.

Adăugați feliile de pește.

Când credeți că sunt gata, adăugați sucul de roșii diluat cu apă sau puneți feliile de roșii proaspete.

Dacă ceapa nu pare să fie făcută, nu puneti roșiile sau sucul de rosii, altfel pretențioasa legumă va deveni sticloasă și va trosni în dinți

Presărați cu pătrunjelul tăiat și cu pesmet. Acoperiți și lăsați să fiarbă la foc mic-mic pentru o jumătate de oră.

Se așează peștele pe un platou și se toarnă sosul pe deasupra. Mai presărați puțin pătrunjel sau ceapă verde pentru aspect.

– Poftă bună!

*O rețetă marca retetepescaresti.ro

*Fire întinse tuturor și urmăriți-ne în continuare!